Spectacol jalnic – asa l-am perceput eu – cu Traian Basescu iesind, in spatele unui carut plin, dintr-un supermarket. Poate ca era acelasi hipermagazin din care iesind si enervandu-se la 'obraznicia' unei ziariste care i-a adresat o intrebare, i-a smuls acesteia telefonul mobil si apoi, crezandu-se singur cu nevasta, a dat pe gura ce stim. Aveam de a face atunci cu Basescu cel adevarat. Violent, grobian, dusmanos, incapabil sa infrunte intrebarile legitime, adesea incomode, care vin dinspre opinia publica. Ziarista era o 'tiganca imputita', telefonul furat nu trebuia dat indarat, ma rog, recuzita de marlanii cu care presedintele bananierei noastre republici ne-a invatat in ani si ani de domnie nederanjata. Ce s-a petrecut acum? Basescu a raspuns gretos de jovial la toate intrebarile, iar pe chipul lui, cel care minte mereu, era tencuita o imensa, nemasurata dragoste pentru toata lumea. Satrapul din Deal era confectionat el insusi din continutul zaharisit al unui borcan cu miere. Riscai diabetul numai ce-l priveai. Ce s-a petrecut? S-a petrecut ca-i fuge pamantul de sub picioare. S-a petrecut ca-i e frica. Da, frica. Cel care anunta nemilos, sigur pe el, micsorarea salariilor cu un sfert si a amaratelor de pensii din Romania, cele mai mici probabil din univers, cu 15 la suta, impietrit ca un nazist care indica fara sa clipeasca directia crematoriului, s-a inmuiat. El vrea sa arate ca s-a umanizat dar eu nu-l cred. Ii cred pe cei care scriu ca, numai cu o noapte inainte, a facut un tur de forta cu telefoane pentru a-si convinge fostii ciraci, azi dezertori de sub pulpana lui, sa nu voteze guvernul Ponta, construind o degringolada la capatul careia tot el sa fie tartorul suprem. Il cred adevarat pe Basescu din perioada refuzatului guvern Johannis, cand sfida evidentele democratice, si-l cred fals, mincinos, cameleonic pe pretinsul om cumsecade de azi. In spate-dreapta se afla un sepepist. Fireste ca trebuia sa fie acolo, numai ochi si urechi. De ce era imbracat intr-o bluza de baiat de cartier si cu tenisi in picioare? Pentru a nu fi identificat ca ofiter. Iarasi un lucru explicabil. Numai ca deghizarea presedintelui in alt om decat este imi pare din nou un exercitiu murdar de prostire a populatiei. si chiar a presei, cumparate, vezi Doamne, cu o portocala, o bere si 'un colt de paine'. 'Tigancile imputite' din fata aceluiasi hipermarket se spalasera si nu mai puteau. Ba chiar nu mai erau tiganci, ci actrite de la Hollywood. 'Mai e cineva flamand sa-i dau un colt de paine?' – a intrebat presedintele, crezand ca face una din glumele lui savuroase, dar era o gluma proasta. Sunt multi flamanzi domnule Basescu in tara pe care matale ai adus-o in sapa de lemn pentru a-ti imbogati, incat nu mai au unde-si depozita averile, protejatele (ca sa nu le zic altfel), camarila, servitorii politici, slugile multicolore, galonatii fideli si negalonatii devotati. Probabil ca in somnul lui, din ce in ce mai muncit de cosmaruri, Basescu aude distihul acela strigat la portile Cotrocenilor de politisti si care, in duritatea lui frusta, a facut cariera.