Băsescu îşi cere demiterea

Taman ieri s-au facut doi ani de cand, la Cotroceni, Traian Basescu s-a protapit la microfon si, fara a avea vreo indreptatire constitutionala, ba si cu un ton de parca pronunta pedepsirea drastica a unor mari infractori, a anuntat taierea a 25% din salariile bugetarilor si a 15% din pensii. Pana si premierul de paie, Emil Boc, a dat in balbaiala, evident nici barem bine informat despre aceasta decizie clocita de presedinte si consilierii sai. Pentru moment, pesnionarii au fost scapati de Curtea Constitutionala. Ceea ce insa parca i-a starnit parca lui Basescu o ura viscerala, o multime de ajustari si masuri, luate pe alte cai, razandu-le varstnicilor cu si mai mult decat cu 15% veniturile. Intreaga societate si economie romaneasca au fost apoi supuse unui program de austeritate primitiv, salbatic si fara perspective in planul dezvoltarii, nemultumirea populara atingand cote maxime si fiind inteleasa pana si de experti si cancelarii straine. Numai de catre Basescu si de anturajul sau - nu.

Asta a dus acum zece zile la caderea, prin motiunea de cenzura depusa de USL, a puterii portocalii si la venirea Cabinetului Ponta. Care s-a angajat prin program sa repare nedreptatile, sa impuna rerspectarea legii, sa readuca romanilor sentimentul demnitatii, sa promoveze politici in interesul national - obligatii constitutionale, care revin, in primul rand, Executivului. Nici ieri, cand s-au implinit doi ani de la derapajul sau din 6 mai 2010 si cand ar fi facut bine sa nu mai atate resentimentele justificate a milioane de romani impinsi in foamete si-n boala, fara mijloace minime de trai, ci s-ar fi cuvenit sa stea decent departe de camerele de luat vederi si de microfoane, Traian Basescu nu s-a putut abtine sa mai dea o data cu batul in balta.

Cu chiu, cu vai, cu negocieri dure, noul ministru de finante, Florin Georgescu, izbutise sambata sa convinga cerberii FMI (carora inca le e greu sa priceapa ca au acum in fata un intelocutor valabil si un Guvern ce s+a angajat sa nu mai umble penibil, in genunchi) ca trebuie si e posibil sa se repare abuzurile fostei puteri. Ca deficitul bugetar nu va creste peste constrangerile europene, de 3%, ci doar de la 2,1% prevazut, la 2,35%. Suma lunar necesara e, de altfel, modica, sub 100 milioane de euro.

Iata insa ca Traian Basescu persevereaza in a nu-si accepta atributiile si limitele constitutionale, amenintand ca nu va trimite Parlamentuluii Scrisoarea de Intentie destinata FMI, daca ar fi atinse bugetele de salarii si sanatate. Manevra pur si simplu obstructionista, abuziva, presedintele parand ca vrea sa reia in spirala tactica de hartuire pe care i-o aplica lui Tariceanu dupa ce intrasera in razboi. In spirala, pentru ca acum pofta de razbunare (apropo de "relatiile institutionale" cu Ponta, pe care le invoca) pe USL-ul care i-a evacuat trupa de valeti il macina rau de tot.

A nimerit-o prost, insa. Scrisoarea de Intentie nu e a Presedintiei, ci a Guvernului, iar Guvernul face politica interna si nu Presedintia, cum se naravise. Daca nu intelege principiul elementar al separatiei puterilor si a faptului ca nu e cenzorul sef al institutiilor statului, lui Traian Basescu ii ramane solutia simpla si de bun-simt a demisiei. Evident, nu va recurge la ea. Asa incat, cu toata tevatura implicita, unei crize politice prelungite ii sunt de preferat demersurile pentru demiterea unui presedinte pentru care binele social n-are cum trece inaintea exacerbatului sau orgoliu personal si nemasuratei pofte de putere.