Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dincolo de imaginile unui Bucureşti confundat pînă acum ba cu Sofia ba cu Budapesta cu ce ne-am ales? Ce-au cîştigat ai noştri, ca agendă, din întîlnirea cu mai marii lumii? Am fost primii care am salutat invitarea Ucrainei în NATO.
Dincolo de imaginile unui Bucureşti confundat pînă acum ba cu Sofia ba cu Budapesta cu ce ne-am ales? Ce-au cîştigat ai noştri, ca agendă, din întîlnirea cu mai marii lumii? Am fost primii care am salutat invitarea Ucrainei în NATO. Ucraina nu este aia care umblă prin Delta Dunării ca prin bătătura personală? Nu e aia care face deja plajă pe Insula Şerpilor românească? Nu e ţara care ne datorează o droaie de gologani pentru Krivoi Rog? Era normal să zicem da invitării Ucrainei în NATO, dar cu condiţia să-şi reglementeze nişte raporturi de civilizată vecinătate cu România.
Am trăit rare clipe de înălţare sufletească. Mîndria patriotică zvîrlită la haine vechi a fost redescoperită nouă, periată de scame şi obligată să defileze pe strada mare. Au absentat clopotele bisericilor pentru ca Summitul NATO, care a stat trei zile în gazdă la Bucureşti, să nu fie confundat cu Sfintele Sărbători de Paşti. Străzi fardate, panseluţe peste tot, preşedintele însuşi pe post de amfitrion dă mîna cu Bush, elegant şi natural, de parcă i-ar fi sosit o rudă apropiată de la Constanţa. Doamna Maria, întîia consoartă a întîiului român NATO, catifelată şi sfioasă, între Putin şi American, generali cu fireturi. Alianţa militar-defensivă se ţine în casa făcută de Ceauşescu. Oricît de cocoş se dă Sarkozy şi de plictisită madam Merkel, n-au cum să nu observe că “magaoaia” dictatorului e o construcţie impresionantă. Au asudat la ea cei mai importanţi arhitecţi şi ingineri români, iar în betoane stau oasele multor Ane şi Meşteri Manole. Ce Pentagon?, m-am fălit eu. Am fost acolo. Pentagonul e doar funcţional şi fad. Oaspeţii au cuvîntat din holul mare al CEC-ului, una dintre cele mai armonioase clădiri ale vechii Europe, şi au ascultat un concert la Ateneu. Nepotul meu, Alexandru Tomescu, câştigător al viorii Stradivarius, i-a lăsat fără grai. În holul Intercontinentalului, ziariştii americani înregistrau emoţionaţi un concert ad-hoc al vrăjitorului cu naiul Gheorghe Zamfir. Lumea, obişnuită cu o Românie de aurolaci, de manglitori de portofele şi de Mailaţi violatori, a constatat că nu sîntem toţi aşa. Fie şi pentru minutele cînd pe toate canalele media ale lumii s-au derulat imagini de la Parlament, Ateneu şi CEC şi merita cheltuiala. M-am împăunat urmărind la Sîngeru preumblarea în doi pe malul Mării a preşedinţilor român şi american. Bush părea că se uită mai mult la cer dar la intervale scurte îl pipăia cu palma pe antebraţ, pe cot, îl lua pe după umeri pe preşedintele gazdă. Bravo, zic. Lipseşte niţel şi îl cere de nevastă pe Băsescu. Această pupătură în direct, aplicată pe chelie, e un semn! America, prin Bush, ne-a pupat pe chelie pe toţi, chiar şi pe cei care avem frizura integră. Bravo Băsescu! – zic. L-ai vrăjit. Nu ştii matale cine ştie ce engleză dar îl ai pe vino-ncoa. Presa din care fac parte, în netrebnicia ei, a spus că Putin nu vine iar dacă vine nici nu se uită la Băsescu. Aş! Şi Putin l-a pupat pe chelie, fiind de acord cu o întîlnire bilaterală neprogramată şi invitîndu-l la Moscova. Păi nu suntem daţi dracului? Să te plimbi pe Calea Victoriei şi să dai nas în nas cu Prodi, să faci colţul la Unirii şi să te tamponezi cu premierul britanic, e ceva. S-a zis că România a fost buricul Pămîntului. Aşa e. Ziaristul-tonomat din mine, prăbuşit de oboseală după atîta entuziasm, începe însă să îşi pună întrebări. Dincolo de imaginile unui Bucureşti confundat pînă acum ba cu Sofia ba cu Budapesta cu ce ne-am ales? Ce-au cîştigat ai noştri, ca agendă, din întîlnirea cu mai marii lumii? Am fost primii care am salutat invitarea Ucrainei în NATO. Ucraina nu este aia care umblă prin Delta Dunării ca prin bătătura personală? Nu e aia care face deja plajă pe Insula Şerpilor românească? Nu e ţara care ne datorează o droaie de gologani pentru Krivoi Rog? Era normal să zicem da invitării Ucrainei în NATO, dar cu condiţia să-şi reglementeze nişte raporturi de civilizată vecinătate cu România. Păi cum să nu ne pupe Bush pe chelie, cînd la solicitarea suplimentării trupelor în Afganistan, Băsescu a sărit primul: o trimit în Afganistan chiar şi pe soacră-mea, cu vestă antiglonţ şi Kalaşnikov pe umăr. Francezii se mai gîndesc, nemţii au strîmbat din nas. Nici n-a apuca Marele Licurici să ne facă avansuri că gata, suntem cu chiloţii în vine. Păi cum să nu ne pupe Putin pe chelie, cînd el vinde în România, anual, de cîteva miliarde de euro, iar noi vindem în Rusia de o sută şi ceva de milioane de euro, înregistrînd cel mai sever deficit anual de schimb cu vreo ţară? Am pus noi vreo problemă că gazul metan pe care ni-l dau ruşii e mai scump în România decît în Nemţia? Nu! Băsescu se făleşte că el a reglemenat aceste raporturi încă din 2005. Halal! Trimitem trupe suplimentare oriunde, dar daţi-ne în contrapartidă banii pe care ni-i datorează Irakul, să zicem, de pe vremea Împuşcatului. N-au bani? Să ne dea petrol. La pompă românii nu vor mai cumpăra litrul de benzină cu un euro, ci cu doi bani. Bush şi Putin, la final de mandat, au aruncat bezele, l-au lăudat pe Băsescu pentru modul cum conduce ţara, cum conduce vaporul, iar Bush n-a uitat să laude îngheţata românească. Noi însă, am ocolit tot ce ne îngheaţă viaţa şi uneori sufletele.
Citește pe Antena3.ro
