Basescu si Poporul

De la inceputul mandatului, Traian Basescu a fost gadilat pe la toate subtiorile personalitatii sale de penite transformate in limbi drept un Conducator providential. Dimensiuni firesti la un om politic au fost luate si exagerate pana la proportiile unei statui ecvestre in viata. De la hahaitul cu iz de behait pana la tavalitul prin carciumi, slabiciuni omenesti, ce ar fi trebuit corectate odata ajuns la Cotroceni, au fost prezentate de cobzarii contracost din presa drept notele definitorii ale unui Barbat pe care vaginul patriei il naste o data la un mileniu.

Printre alte momente de montaj literar-artistic tipice vizitelor lui Nicolae Ceausescu in tara, la Focsani, de 24 ianuarie, Traian Basescu s-a pricopsit si cu un Mos Ion Roata, in interpretare de amator.
Organizatorii i-au facut cadou oaspetelui ipostaza de Alexandru Ioan Cuza al vremurilor de azi.
N-a fost ceva intamplator, ivit din nevoia organizatorilor de a se juca de-a teatrul campenesc.
A fost o incercare de a-i face pe plac lui Traian Basescu, Stapanul Microfoanelor.
Pentru ca Traian Basescu se vrea si se crede un Alexandru Ioan Cuza. Sau, ma rog, un conducator inscris in seria inaugurata de Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de stat din 2 mai 1864. O serie careia ii apartin: Carol al II-lea, Ion Antonescu, Nicolae Ceausescu.
Imaginea pe care acesti conducatori au promovat-o despre ei insisi e simpla: cea de Oameni providentiali, situati deasupra institutiilor, partidelor, clasei politice, pentru ca ar intruchipa nazuintele Poporului.
O imagine pe care, la inceput, inca lucizi, doar au promovat-o, in intimitatea lor fiind destul de neincrezatori in ea.
Treptat, treptat, succesele personale, dar mai ales laudatorii, care nu lipsesc de la nici o Curte din Istorie, si-au spus cuvantul.
Respectivii chiar au inceput sa creada ca prin gura lor vorbeste Poporul.
Despre relatia sa privilegiata cu Poporul, Traian Basescu s-a pronuntat deseori.
Niciodata insa credinta sa de Conducator deasupra clasei politice, a presei, a institutiilor nu s-a exprimat cu atata coerenta ca in ultimul timp.
Fundamentele teoretice au fost infatisate la interviul de trista amintire de la TVR. Sub privirile duioase ale Rodicai Culcer, Traian Basescu s-a declarat exponent al Poporului in raport cu partidele, cu institutiile statului de drept.
A criticat si va critica Guvernul, Justitia, Presa, Parlamentul din postura de reprezentant al Poporului, de trimis al acestuia in Dealul de la Cotroceni.
Cateva zile mai tarziu, la Iasi si la Focsani, atat prin spectacolul bailor de multime, cat si prin asumarea ipostazei de Alexandru Ioan Cuza al Romaniei admise in Uniunea Europeana, Traian Basescu a tinut sa transpuna in practica programul de la TVR.
In planul publicisticii de tip Rica Venturiano, ipostaza cu care se alinta Traian Basescu pare a avea intemeieri in realitate.
De la inceputul mandatului, Traian Basescu a fost gadilat pe la toate subtiorile personalitatii sale de penite transformate in limbi drept un Conducator providential. Dimensiuni firesti la un om politic au fost luate si exagerate pana la proportiile unei statui ecvestre in viata. De la hahaitul cu iz de behait pana la tavalitul prin carciumi, slabiciuni omenesti, ce ar fi trebuit corectate odata ajuns la Cotroceni, au fost prezentate de cobzarii contracost din presa drept notele definitorii ale unui Barbat pe care vaginul patriei il naste o data la un mileniu.
Acest greu de conceput Cult al Personalitatii, in care rationamentul e inlocuit cu oda, iar propozitia de bun-simt, cu insiruirea de metafore ieftine, face ravagii azi, cand Traian Basescu se confrunta cu examenul absolut democratic al suspendarii. Sa fim bine intelesi.

Admirator al lui Traian Basescu, il poti apara in fata initiativei de suspendare aducand argumente rationale, evidentiind aspectele social-politice ale momentului, pipaind culisele.
Nu-l poti apara insa - analist politic zicandu-ti - cu deliruri de fecioara zvarcolindu-se in vise erotice.
Are vreo legatura cu dezbaterea moderna, europeana, infatisarea initiativei drept rezultatul unei coalitii a Oligarhiei care vrea sa-l ingenuncheze pe Arhanghelul anticoruptiei de la Cotroceni?
Are vreo legatura prezentarea lui Traian Basescu drept un soi de Fat-Frumos care si-a scos palosul sa reteze capul zmeului cel Rau si Fioros?
Coborand discutia din planul poezioarelor pe hartii parfumate, se vede imediat ca Traian Basescu n-are nici o intemeiere in realitati pentru ipostaza sa de conducator care ar intruchipa nazuintele poporului.
Pentru ca in lumea reala si nu in cea de basm ieftin, injghebata la Cotroceni, cand Traian Basescu declara ca guvernul trebuie sa stea smirna si sa-i asculte criticile, pentru ca nu sunt criticile lui, ci ale Poporului, incoltesc imediat intrebarile:
1) Ce inseamna Popor intr-o Romanie complexa social-economic si moral, impartita in categorii socio-profesionale?
Popor e tata Mita din Cucuietii din Deal, dar si Octavian Paler.
Ale cui opinii le transmite presedintele Guvernului?
2) Admitand ca ar exista o entitate abstracta de milioane de insi numita Popor, cum ii transmite ea lui Traian Basescu opiniile si nazuintele?
Prin visuri?
Prin telepatie?
Prin talpile incaltarilor?