BNR face politica… dar monetara

Senatul a votat saptamana trecuta Statutul Bancii Nationale. Legea, in noua ei forma, a fost ceruta de Uniunea Europeana.

Motiv puternic pentru ca in prim-plan sa fie inscrisa independenta bancii centrale a Romaniei. Fapt de altfel implinit. Numai ca tot Senatul, prin cateva amendamente, i-a rupt o aripa pasarii independentei. Urmeaza votul Camerei Deputatilor. Desigur, eroarea va fi reparata. Argument? Dezbaterea publica pe marginea votului din Senat a lamurit lucrurile. A intervenit inclusiv Guvernul, prin vocea ministrului Integrarii Europene, care a semnalat contradictia dintre continutul amendamentelor adoptate de senatori si prevederile legislatiei europene. De aici, concluzia ca in disputa nu sunt chestiuni de ordin politic sau interese de partid, ci interpretari de natura tehnica. Potrivit unor informatii din cercuri jurnalistice, vehiculate vineri seara, chiar autorii amendamentelor spun acum ca au fost gresit interpretati. Daca afirmatiile sunt adevarate, inseamna ca singuri… s-au interpretat gresit, caci amendamentele sunt foarte clar formulate.

Punctul nevralgic e bugetul Bancii Nationale. Amendamentul suna limpede: sa fie aprobat de catre Parlament. Problema nu-i politica. E tehnica. Banca Nationala face politica… dar monetara. O politica de piata. Politica asta se face in fata ecranelor, care surprind miscari ce au loc clipa de clipa. Pana sa alergi la Parlament, ca sa ceri aprobari pentru folosirea banilor proprii, fiindca Banca Nationala nu primeste nici un leu de la bugetul statului, de la contribuabili deci, realitatea din piata se schimba. Iata de ce, incepand cu Banca Centrala Europeana, consiliile de administratie ale bancilor centrale aproba bugetele. La BCE regula e fara echivoc: "Consiliul Director, la propunerea Consiliului Executiv, adopta bugetul anual".

Peste 90% din bugetul BNR sunt bani pentru finantarea razboiului cu inflatia. Am scris candva ca bancile simt inflatia inaintea Institutului National de Statistica. Acum sunt tentat sa spun ca, in general, in economie, bancile simt inaintea Statisticii atat furtuna, cat si vremea buna. Banca Nationala, aflata in linia intai a bataliilor cu inflatia, surprinde imediat primejdiile si a invatat cum sa-si organizeze apararea. Plus inca un fapt notabil: gestioneaza doua piete care merg ca un orologiu Doxa: piata monetara si piata valutara. Asta-i regula jocului. Controlul parlamentar face parte din joc. Dar controlul, nu amestecul de ordin tehnic.

Plec de la un adevar simplu: nimic nu e mai usor decat sa fie facuti bani. E de-ajuns ca la Banca Nationala, pe un ecran, sa fie inscrisa o suma, pentru ca dintr-o data economia sa fie inundata de un flux de o mie, de 10 mii de ori, chiar de o 100 mii de miliarde de lei. De aici incolo insa, incep problemele. Pentru ca la o noua emisiune de bani, fiecare leu trebuie sa fie acoperit cu ceva: fie cu o cantitate de valuta ce intra in tara si pe care o cumpara BNR, lansand in contrapartida moneda nationala; fie cu o cantitate de bunuri si servicii de fabricatie romaneasca pentru care exista cerere interna si externa. Altfel, orice leu in plus ne-ar aduce numai necazuri. Daca Banca Nationala s-ar lasa induplecata de cantecele de sirena si ar emite bani noi, neacoperiti de produse noi sau de valuta, acesti bani s-ar duce imediat in preturi si ar produce inflatie. Mai departe, noile preturi, in crestere, ar cere alti bani noi. De aici s-ar ajunge repede la hiperinflatie. La o crestere maxima a preturilor, BNR ar fi nevoita sa raspunda cu o restrangere maxima a cantitatii de bani. Si astfel ne-am intoarce de unde am plecat. Asta si pentru ca in economia reala gaurile negre inghit multi bani.

Cat timp, in economie, vor fi gauri negre care inghit bani si, mai cu seama, cat timp va dainui un climat inflationist a carui nocivitate nu mai trebuie demonstrata, BNR nu va putea renunta la prudenta. Necazul e ca de aici inainte, o vreme, nu vor fi sanse pentru prea mari relaxari. Cel putin monetare. Pentru a nu strica echilibrul economic intern.

De ce preturile tind sa creasca? Motivele sunt numeroase. Preturile cresc, in primul rand, pentru ca sunt exagerat de mari costurile de productie. Sub presiunea costurilor, unicul curs al preturilor nu poate fi decat in sus. Acest adevar nu-l putem evita, fie ca vrem, fie ca nu vrem. Platim intarzierea reformelor. Ani intregi, din decembrie 1989 incoace, economia noastra s-a dovedit a fi un rai pentru intreprinderile care se obisnuisera sa traiasca din... rentabilitatea altora. Din pacate insa, chiar si in prezent, ce castiga cei harnici si priceputi... se imparte si altora, mai putin harnici si mai putin priceputi. In felul acesta, leafa merge...

La noi, in Romania, inflatia e inca mare, dar e in neintrerupta descrestere. Practic, inflatia s-a transformat in dezinflatie. Dar nu putem sa ne oprim aici. Mecanismul folosit timp de 14 ani, in care inflatia a tinut loc de productivitate si competitivitate, s-a uzat. Acum trebuie inlocuit. Nu avem decat o sansa: parasirea iluziei ca se poate trai din exceptii. Solutia e limpede: sa continuam sa-i dam in cap inflatiei cu o politica monetara independenta a bancii centrale, de nivel european.