BNR tinteste cursul de schimb

Deprecierea graduala a monedei nationale este un rau tot mai necesar. Alternativa pare utopica, desi are un nume simplu: reforma.

Deprecierea graduala a monedei nationale este un rau tot mai necesar. Alternativa pare utopica, desi are un nume simplu: reforma.

Banca centrala i-a taiat dobanzii de politica monetara trei sferturi de punct, pe fondul "continuarii procesului de dezinflatie si al atingerii obiectivului propus pentru anul 2006". Performanta de la nivelul inflatiei a fost realizata pe baza "politicilor monetare si fiscale restrictive, coroborate cu deflatia preturilor volatile ale produselor alimentare, temperarea dinamicii preturilor administrate si aprecierea leului fata de euro".

Asta era. Ultima parte a frazei e cea care conteaza. Eu cred ca autoritatile monetare au redus dobanda fiindca sunt ingrijorate de aprecierea monedei nationale - "mai rapida decat cea anticipata".

Dar tintirea ratei de schimb si a deficitului extern in locul inflatiei nu este neaparat un lucru rau. Cursul este o oglinda mai completa a economiei decat inflatia, fiindca intra in contact si cu balanta de plati externe. Mai rau e ca tot nu avem politica fiscala. Cat nu vedem cheltuieli realizate - in masura incasarilor - numai din categoria corespondenta de venituri, si nu din alta, se poate spune ca Ministerul Finantelor stie doar pe ce da banii, dar nu prea are habar de unde ii scoate. Iar cand Fiscul banuieste gresit cati bani incaseaza, tot nu-i o problema pentru el, caci majoreaza taxele. Nu este, numai ca o mutare a greutatii fiscale de pe impozitele directe pe cele indirecte face ca PIB-ul sa nu mai fie dependent de performanta economiei. Taxele se incaseaza indiferent de ce se intampla cu profiturile companiilor sau cu veniturile angajatilor. Se extrag direct din nivelul de trai.

Bun, si care e legatura intre un astfel de comportament fiscal si politica monetara? Ne-o spune ministrul de Finante rus, Alexei Kudrin. Inflatia poate scadea pe seama aprecierii monedei nationale, dar acelasi efect se obtine si prin reducerea cheltuielilor guvernamentale. Ba mai mult decat atat, "reducerea inflatiei, prin scaderea cheltuielilor bugetare, este principala modalitate de a limita ritmul de apreciere a monedei nationale". Kudrin considera ritmul rapid de apreciere a rublei principala nereusita a politicii economice a anului 2006. Rubla s-a intarit real cu 8,5% fata de un cos euro-dolar, leul - cu 11% fata de euro (daca ajustam inflatia noastra cu aceea din UE), dar la noi nimeni nu pronunta cuvantul "esec".

Asadar, banca centrala este constransa sa tinteasca rata de schimb si deficitul extern in locul inflatiei. Stie ca aprecierea semnificativa din prezent se poate transforma intr-o depreciere agresiva pe viitor, ceea ce va genera un puseu inflationist de amploare. BNR e pe cale sa restabileasca iarasi echilibrul macro, dar nu aceasta este calea spre o dezvoltare sanatoasa. Punctul de plecare este dat tocmai de stabilitatea monedei. Aceasta, alaturi de dobanzi atractive la economisiri, stabilitatea cadrului juridic al proprietatii private si de noi relatii de munca, apte sa protejeze profitul in fata consumului imediat, determina acumulari, investitii, cresteri de productivitate. Din pacate, generarea unui astfel de rationament se reduce la capacitatea de schimbare a Fiscului, fiindca o moneda nu poate fi stabila atunci cand sunt angajate cheltuieli fara acoperire. Adica, indiferent cum se cheama, deficit fiscal sau cvasifiscal, suma minusurilor da plusuri pentru firmele care n-au treaba cu productivitatea, dupa care "fiscarii" amatori alearga cu sacul gaurit sa-i puna petice de la firmele rentabile si de la salariatii eficienti, cei care nu beneficiaza nici de scutiri de taxe, nici de avantajele luptei sindicale.