Bogatii

Mecanismul prin care cineva devine enorm de bogat intr-un timp nerezonabil de scurt e pentru mine un continuu prilej de uimire. Cei mai multi romani au saracit cu totul dupa revolutie, in perioada inflatiei galopante, care le-a mancat in cativa ani bruma de economii. Au dus-o, tarandu-se de azi pe maine, cu salarii de mizerie, intr-o lume sufocanta. Cum se face ca altii, in aceleasi conditii, s-au umflat deodata exorbitant?

"Bogatii sunt fiinte complet diferite de noi ceilalti", ii spunea entuziast Scott Fitzgerald lui Hemingway. "Da, au mai multi bani", raspundea acesta cu umor sec. Cateva procese aflate in stadiu mai mult sau mai putin avansat vor constitui in 2007 tot atatea teste ale justitiei romanesti, care trebuie sa dovedeasca faptul ca nu a facut progresele din ultima vreme doar de ochii Europei, ci dintr-o vointa sincera de a instaura legalitatea si dreptatea in Romania. E greu de crezut ca vom mai putea merge inainte cu moravurile si naravurile noastre balcanice, cu inchiderea ochilor, cu pupatul pietei Endependentii, cu uitarea de la mana pan-la gura a relelor trecutului. Faradelegea anilor ’90 (in sensul concret al cuvantului: vidul de legislatie de care au profitat, in acel deceniu ingrozitor, marii imbogatiti de azi) trebuie sa faca locul unei legislatii moderne si mai ales unei vointe si putinte de a o aplica. Din pacate, daca Monica Macovei a fost si este mai departe omul providential al justitiei noastre, in schimb alegerea in fruntea Consiliului Superior al Magistraturii a lui Anton Pandrea, magistrat care, sub Iliescu, s-a opus retrocedarii proprietatilor confiscate de comunisti, nu e un semn bun pentru viitor. Doi dintre cei mai bogati si mai controversati oameni din Romania, adevarati moguli ridicati din nimic dupa revolutie, presedintele Rompetrol Dinu Patriciu si omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, au ocazia in aceste zile sa afle - si noi o data cu ei daca legea romaneasca e aceeasi pentru toti, sau daca nu cumva ea e ca panza de paianjen, care opreste ganganiile mici si e sparta de viespile mari. Amandoi au imperii financiare colosale, rivalizand cu ale celor mai bogati si puternici oameni din lume, incluzand banci si societati, ziare si televiziuni, averi initiate in anii ’90, in paradisul dintre distrugerea unei lumi si inchegarea lenta a alteia. Mecanismul prin care cineva devine enorm de bogat intr-un timp nerezonabil de scurt e pentru mine un continuu prilej de uimire. Cei mai multi romani au saracit cu totul dupa revolutie, in perioada inflatiei galopante, care le-a mancat in cativa ani bruma de economii. Au dus-o, tarandu-se de azi pe maine, cu salarii de mizerie, intr-o lume sufocanta. Cum se face ca altii, in aceleasi conditii, s-au umflat deodata exorbitant? Dupa stirea mea, Vantu a fost inainte de ’89 un ziarist obscur, iar Patriciu un arhitect care dadea meditatii. Azi nici nu-i mai vedem, ca pe imparatii Chinei, izolati in resedintele lor super-pazite si aparati, ca-n filme, de sutele lor de avocati. Au fost ei oare de sute de mii de ori mai inteligenti decat noi in aceasta perioada, ajungand astfel de sute de mii de ori mai bogati? Ce naiba am facut dumneata si cu mine in timp ce ei acumulau intreprinderi si televiziuni? Unde ne-a fost mintea?

Ce anume din structura personalitatii lor e rasplatita de aceasta ploaie de aur? Norocul? Inteligenta? Viclenia? Un talent special de a face bani? Cum Dumnezeu oameni ca Vanghelie sau Becali, care abia stiu sa se iscaleasca, reusesc sa ajunga la averi de sute de milioane de euro? Cum e posibil ca penibilul national Irinel Columbeanu, al carui IQ corespunde numarului de la pantof, sa fie si el in grupul celor 300 de putred de bogati? Bunul simt ne spune ca e imposibil sa devii atat de bogat peste noapte daca nu ti-ai insusit, pur si simplu, fara scrupule, fara simt moral, ignorand legea, bucati din statul roman agonic, daca n-ai pacalit zeci de mii de oameni, daca nu te-ai asociat cu alti insi ca tine ca sa pui mana pe o felie cat mai mare din averea nationala. Va reusi justitia romana sa puna capat acestor cariere? Sau armatele de avocati vor inclina iarasi talerul, scotandu-i nevinovati ca niste prunci?