Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nepotul şi strănepotul lui Mihail Sadoveanu au lansat o scrisoare, zilele acestea, amintindu-ne că acum 140 de ani se năştea Ceahlăul Literaturii, Mihail Sadoveanu, cel ce a scris romanele „Nicoară Potcoavă”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Fraţii Jderi”, dar şi despre lumea plină de candori „Dumbrava Minunată”. Mihail Sadoveanu se năştea dintr-un tată cu sânge iute din Gorj şi o mamă dintr-o familie de răzeşi, a devenit boierul literaturii eroice, cu români bravi din lada de zestre a neamului. Cu un talent al povestirii teribil, folosind ca nimeni altul graiul dulce ca mierea al moldovenilor, Conu Mihai se ducea să pescuiască în Lunca Siretului, cu merinde aranjate grijuliu de nevasta maiestuoasă, Coana Profira Sadoveanu, şi acolo se năşteau cărţile citite de copiii României, viitoarele filme. Sadoveanu conducea un impozant curent literar. Soţia i-a servit şi ca muză, şi ca secundantă, îndeplinindu-i cu inimă caldă toate tabieturile, care se aşezau şi ele la fundaţia paginilor de roman. Ce importanţă are femeia ce se află alături de un scriitor! Unii literaţi ai noştri au avut şansa de a alege neveste care le-au asigurat tihna creaţiei. Poate destinul crunt al lui Eminescu ar fi mers pe alt drum dacă n-ar fi ezitat atâta să se căsătorească cu Veronica Micle. Îl oprea acea frână că nu-i va putea asigura, din salariul lui de jurnalist, un trai comod. S-au iubit cu seisme, cu dorul de ea Eminescu a scris bijuteria „Floare albastră”. Când Eminescu s-a înălţat spre Luceafăr să mai migălească la nişte strofe, oamenii apropiaţi lui au clacat. Veronica s-a sinucis după câteva luni, Creangă a murit de inimă rea, Caragiale şi-a luat lumea-n cap. Pe străzile Iaşiului, te aştepţi ca după un colţ să apară de braţ Eminescu şi Creangă. Sfătosul Creangă îi alunga gândurile înnorate ale Poetului: „Coane Mihai, hai la mine că a făcut nevastă-mea o ciorbă de fasole să te lingi pe degete!”.
Citește pe Antena3.ro
