Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă mă gândesc la o valoare în construirea unui brand de ţară pentru România, aceasta ar fi FRUMUSEŢEA. Din triada axiologică "bine-adevăr-frumos" nu avem 100%, deocamdată, decât frumosul. Un frumos declinat în peisaje şi, mai ales, în imaginea femeilor. Relief spectaculos şi divers mai au şi alţii. Dar femei frumoase ca la noi mai rar întâlneşti. E drept că nu prea stau ele bine la capitolele adevăr şi bine, dar ce mai contează asta la o aşa mare putere de seducţie?
Da, avem foarte multe femei foarte frumoase... De toate vârstele, de toate formele şi culorile, din toate combinaţiile tipologice: blonde, brunete, roşcate, şatene, cu toate variantele de culori de ochi şi de tenuri, de la cel alb până la cel ciocolatiu, de la cel imaculat până la cel pistruiat. Cred că este singura bogăţie naturală care ne-a mai rămas...
Dar... România este o femeie frumoasă, matură şi inteligentă care-şi asumă aceste calităţi într-un mod eronat. Are o frumuseţe naturală, dar se împopoţonează, îşi pune silicoane, face fiţe, se dă preţioasă, e fudulă, spune "drăguţ" în loc de "frumos", trage pe lângă ţintă, judecă cu dublă măsură şi este ipocrită. Este femeia care spune: "Dacă stau sunt curvă, dacă fug sunt proastă, mai bine mă împiedic".
Ea nu se lasă descoperită natural, ci vrea cu orice preţ să pozeze simandicos, studiat, cabotin - machiată, rujată, coafată, caricaturizându-şi astfel frumuseţea.
Ar putea fi o divă, dar preferă să joace pe Coana Chiriţa la televizor. Nu-şi încalcă principiile... decât pe bani mulţi sau avantaje materiale. Nu joacă decât la poturi foarte mari. Până la o limită aflată, ce-i drept, foarte sus, este o sfântă incoruptibilă - dincolo de această limită, nimic nu mai contează. Ea vrea să pară mereu altceva decât este. Deşi ar putea să fie înţeleaptă, e mai simplu şi mai "chic" să se dea deşteaptă.
Ar putea fi extraodinară şi strălucitoare, dar preferă să fie stridentă, opulentă, ostentativă, arogantă şi ieftină. Ar putea avea un conţinut nepreţuit, dar preferă să expună un ambalaj colorat şi ieftin. În loc să fie ea însăşi, preferă să se "dea interesantă" şi să supraliciteze mereu, inutil, exagerând totul... Este o Drama-Queen - o femeie frumoasă şi deşteaptă care preferă să "facă pe proasta" şi de aceea se urâţeşte. S-ar putea spune însă că, dacă este aşa, asta demonstrează că nu este, de fapt, deşteaptă. Dar România este paradoxală - este farmecul ei. Uneori, aparent inexplicabil, este sclipitor de inteligentă şi intuitivă, dar asta pare premeditat o excepţie care confirmă regula. "Pot să fiu un înger, dar prefer să fiu o bitch, pentru că e mai bine şi mai folositor aşa". Şi culmea este că ea chiar poate să fie "înger şi demon", vorba lui Eminescu. Iar această combinaţie este "letală" - "Gorgeous & Dangerous".
România este o femeie TICĂLOS ("Ti, kalos!") de frumoasă... Asta şi pentru că mereu a preferat genul de bărbaţi care au nevoie de astfel de femei.
Acest tip de frumuseţe, asumat astfel, are la prima vedere o calitate: este ca viaţa, pendulând între sublim şi abject, între râsu'-plânsu', în mod tragicomic. Dar din lene nu se vrea educată, rafinată, îmbogăţită, înnobilată şi, astfel, este condamnată să nu evolueze.
România este ca o mare promisiune care şi-a irosit mereu, în mize false, calităţile şi şansele. Şi-a ratat istoric şansa de a deveni regină, preferând să fie curtezana care va spune mereu: "Eu aş fi fost o regină mai bună".
