Bronz pentru stomace

TIGANII I-AU FURAT SCULPTORULUI M. toate lucrarile pregatite pentru ceea ce ar fi trebuit sa fie expozitia vietii lui. Multi artisti amana intalnirea cu adevarul pregatind "Expozitia". Manifestarea care ar urma sa compenseze doua sau mai multe decenii de neincredere ori, dimpotriva, de prea multa incredere in sine.

La marii ambitiosi, lucrurile astea nu-s niciodata prea clare. Fapt e ca intr-o noapte tiganii i-au furat sculptorului M. toate lucrarile pe care, dupa ce acesta le-a turnat in bronz, le-a oranduit la umbra unui calcan inalt, in curte. Cand joci totul pe o carte ai parte de nenorociri total neconventionale. Dintr-un milion de artisti si de oameni care stiu ce e o sculptura, nici unul nu i-ar fi putut banui necazul. Cine sa fure sculpturi moderne? Numai ca, pentru tigani, formele de bronz din ograda artistului nu erau altceva decat bronz. Nu arta. Doar bucati de metal pe care le vinzi la un depozit de fier vechi, iar cu banii primiti mananci si bei. Si inca n-am pus la socoteala atatea alte milioane de semeni, cu sau fara scoala, pentru care, in bronz sau in piatra, sculptura, ca si pentru tiganii analfabeti, nu inseamna nimic. Nici macar metal de vandut la fier vechi.

AVEAM CAM TREIZECI DE ANI cand, plecat pentru un reportaj la Deva, un activist local m-a repezit cu masina prin mai multe targuri si orase care, in mintea mea, erau toate "undeva, departe". Geografia mea afectiva si liceala plasa localitati precum Hunedoara, Brad, Simeria, Orastie in departari inabordabile. Ne opream scurt in tot felul de sedii si birouri, unde eram asteptati cu mancare si bautura, apoi, dupa ce palavrageam un sfert de ceas cu localnicii gata oricand de un zaiafet oficial, o luam la fel de scurt din loc. Seara, la hotel, am simtit pentru prima oara ca timpul se poate dilata si ca spatiul are control asupra timpului. Si acum, cand imi amintesc de cele nu mai mult de 14 ore de urcat si coborat din masina, de sosiri si plecari precipitate, de multimea fetelor prietenoase, pe care nici nu-mi propuneam sa le tin minte, fiindca se amestecau de la o clipa la alta, am impresia ca gresesc, ca n-a fost vorba de o zi, ci de o perioada semnificativa din tineretea mea. Una oarecum nedefinita dar foarte lunga.

RIVALITATILE DINTRE ORASE SE SUBLIMEAZAcu vremea in vorbe de duh de un cinism pur, mai prezent in constiinta orasenilor decat cauza istorica. De pilda, acest aforism turcesc care spune: "Cea mai frumoasa amintire din Ankara e drumul inapoi spre Istanbul".

IN AMERICA, FOLCLORUL URBAN ARE O MOTIVATIE financiara a democratiei: aceasta costa mai putin ca dictatura.

La Harvard am inteles esenta invatamantului superior din Statele Unite. Nu conteaza atat faptul c-ai urmat o universitate, cat numele acesteia. Blazonul nu-i altceva decat o acreditare a calitatii. Notele primite la Harvard au o sustinere indelung probata in harnicie, inteligenta si seriozitate. La Syracusa, unde se inscriu, ca bursieri impinsi din spate sa invete, tineri din minoritati etnice, in nota finala e cuprins si un coeficient mare de ingaduinta, de lasa-ma sa te las. Chiar si un student eminent, nu sperie pe nimeni cu numele Syracusa. Nu doar tu ca absolvent esti in cauza, ci si profesorii. Si ei beneficiaza de un considerabil rabat la excelenta.