Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Politicianul nevrotic, la fel ca şi consumatorul înnebunit după senzaţii tari sînt cei care conduc România de azi. Primul mai mult face pagubă.Cel din urmă, măcar, are o nebunie profitabilă.Contribuie la PIB-ul ţării!
Îşi cumpără maşini de mare viteză, joacă în cazinouri, practică sporturi scumpe şi riscante, fac abuz de alcool, au relaţii intime întîmplătoare. La prima vedere, astfel de oameni sînt etichetaţi ca fiind iresponsabili, parveniţi. De multe ori însă, comportamentul lor este la limita normalităţii psihice şi la limita supravieţuirii. Sînt aşa-numiţii "excitement seekers", căutătorii de senzaţii tari. De ei se "ocupă" şi Financiarul, cel mai dinamic cotidian de business de pe piaţă.
Acest tip de personaj este un om care se plictiseşte uşor, are nevoie mereu de senzaţii puternice pentru a simţi că trăieşte, evită angajamentele pe termen lung şi îşi asumă cu uşurinţă riscul. Nu este vorba doar despre o perioadă nebună a vieţii, ci despre felul său de a fi, despre personalitatea sa.
Fac o legătură directă şi uşor de sesizat între acest tip de comportament, al consumatorului împătimit, cu puternicii zilei, care dau dovadă de aceleaşi elemente definitorii. Puterea, la fel ca şi banul, poate funcţiona ca un drog. Iar drogul, prin definiţie, nu poate fi decît distructiv. Nu ştiu dacă aţi observat, dar, ca şi excitement seekers, şi politicienii au, în special în campanie, un comportament la limita supravieţuirii. Tot ceea ce ştiam ieri că este drept, alb, senin, devine, printr-o simplă frază de politician, strîmb, negru, decolorat.
Toţi cei care sînt vedete, idoli, sfinţi, buni de făcut amulete, pentru partid şi simpatizanţii săi, sînt priviţi, prin oglinda diformă a opoziţiei dusă la paroxism, ca fiind personaje negative, detestabile, greu de crezut, greu de înţeles, imposibil de acceptat.
Staff-urile de campanie îşi îmbată candidaţii cu apă chioară, îi dezmiardă, îi cocoloşesc, îi învaţă să recite vorbe, vorbe meşteşugite, dar care, pînă la urmă, rămîn tot un fundal sonor. Bucureştenii au votat cu dreapta ani la rîndul. Acum s-au săturat. Şi-au băgat dreapta în ghips, dar nici pe stînga nu vor să o scoată la treabă, la iscălitură. Sau nu vor să recunoască. Au şi ei mîndria lor de votanţi ai dreptei din tată în fiu.
Şi-atunci, au preferat să se îndrepte cu paşi săltăreţi către un independent. Chiar dacă cu afinităţi de stînga. Oprescu e un independent de stînga, Blaga e un popular, dar a fost de centru-stînga. Deci tot cam pe-acolo. Diferă susţinătorii. Domnul Blaga e favoritul preşedintelui. Şi al oamenilor preşedintelui. Civili sau din politică. Domnul Oprescu pare a fi favoritul cetăţenilor fără partid sau care au simpatizat, niciodată pe deplin, cu tot felul de partide.
Cine a adus electoratul în această stare? Cine l-a manipulat pînă cînd a ajuns să dea crezare minciunii, din prima, adevărul părîndu-i-se neverosimil? Cine, dacă nu politicianul român postdecembrist, pe care îl cheamă oricum şi care ar trece pe la orice partid pentru a-şi face plinul. De imagine, nu vă gîndiţi la altceva... Politicianul nevrotic, la fel ca şi consumatorul înnebunit după senzaţii tari sînt cei care conduc România de azi. Primul mai mult face pagubă. Cel din urmă, măcar, are o nebunie profitabilă. Contribuie la PIB-ul ţării!
Citește pe Antena3.ro
