Bunicii Simonei Halep făceau caşcavalul şi cojoacele cele mai bune

Strălucirea performanţelor nu se naşte în cuiburi de puf, de lăfăit, dar şi adormitoare. Izbânzile de răsunet se nasc din familii unde hărnicia este cuvântul de ordine, unde se lasă moştenire sudoarea muncii pasionate, pline de sacrificii. Bunicii marii noastre campioane Simona Halep, lăudată şi premiată în lumea largă, au muncit pe brânci, mâinile lor au fost bătătorite de muncă, n-au avut somn căutând şi găsind soluţii pentru a atinge pragul excelenţei. Se dusese vestea că bunicii din partea mamei făceau cel mai bun caşcaval din Dobrogea, se topea în gură şi îţi lăsa un gust şi o aromă nemaiîntâlnite. Bunicii din partea tatălui Simonei Halep erau vestiţi ca nişte campioni ai pielăriei şi cojoacelor din această bucată de ţară. Tatăl Simonei alături de mama campioanei n-au avut odihnă, străduindu-se să pună pe picioare afaceri din care să finanţeze instruirea Simonei, participarea ei la cele mai prestigioase competiţii, pe care multe le-a câştigat, două grand slamuri la Rolland Garos şi Wimbledon, urcarea până în finale, rămânerea de 7 ani mereu în primele 10 din lume, conducând peste un an în clasamentul campioanelor lumii. Din efortul ei, Simona a adunat 30 de milioane de euro, din premii aplaudate şi de marii specialişti, de spectatorii de pe mapamond, de românii mândri că este o româncă de-a noastră, lucru recunoscut şi de Simona. „Cupele de campioană sunt ale Ţării, ale românilor, pe care i-am simţit mereu alături şi ale mele. Ţara mea este o ţară frumoasă, cu oameni buni, care trebuie să aibă mai multă încredere”! Intervievat de mine, Stere Halep, tatăl, a declarat în exclusivitate pentru Jurnalul: „Simona nu sare departe de trunchi!”. M-ar întrista să fie adevărat că părinţii au nemulţumiri față de alegerea Simonei, faţă de iubitul ei, Toni Iuruc. Simona Halep îşi iubeşte mult familia, nu uită niciodată de unde a plecat şi ştie că munca este blazonul familiei ei. Un mare profesor doctor, uriaş chirurg pe creier, autor de tratate mondiale despre neurochirurgie, academician Leon Dănăilă a plecat dintr-o  familie săracă, dar harnică din Bucovia. În studenţie, dar şi în timpul doctoratului se ducea în vacanţe acasă şi-l ajuta pe tată la munca ogorului, până îi intra prima zăpadă în ghetele rupte.