x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cam Lacheu la curtea regelui Mă Doare-n C.r

0
Autor: Dragos Moldovan 06 Oct 2010 - 00:00
De câte ori îl pe unu' cu mustaţă de o mie de euro şi freză de doi lei că vorbeşte despre cât de beton va arăta România a-acuşica, nu mâine, poimâine, nu mă buşeşte râsu', da' mă buşeşte un ditamai valu' de indignare. De câte ori îl aud pe unu' ca ăsta că răspunde afectat, cu cifre şi alea-alea, la întrebări care privesc "general" îmi vine să mă manifest sălbatic: să-mi bat nevasta, să incendiez scara blocului şi să mă păruiesc cu Iordache, aprozaristul meu, care vinde cartofi nemţeşti sub etichetă de România, ceea ce eu mă prefac că nu observ şi n-am auzit, asta până când aud un dichisit că vorbeşte frumos de viitorul strălucitor al României de mâine.

De câte ori aud un fercheş, Cam Lacheu, de pildă, sau Canacheu, sau cum îl cheamă, vorbind liniştit de viitorul strălucitor al unei Românii prospere, îmi vine să mă duc să-l iau de mână şi să-i arăt băbuţele în magazine cum scormonesc în portofele după bani, cum le e jenă că le-ai surprins cotrobăind cu disperare în toate sertăraşele, îmi vine să-l iau de mână şi să-i arăt copii trimişi la culcare cu stomacul gol în orfelinate păzite de educatoare care "au şi ele problemele lor acasă", "sunt şi ele oameni", îmi vine să-i arăt adolescenţi care dorm în adăposturi de noapte infecte, îmi vine să-l iau de mână şi chiar să-i prezint nişte tineri (numai eu ştiu câţiva) ajunşi pe stradă din orfelinat, fără nici un fel de perspectivă de angajare, nici măcar ca amărât de zilier, de câte ori îl aud pe unu' cu mustaţă de o mie de euro şi freză de doi lei vorbind emfatic despre viitorul strălucitor al României îmi vine să mă erijez în "Războinicul Luminii", să mă cocoţ pe un cal alb şi să-i retez capul, să i-l agăţ în curtea unui azil de bătrâni sau, mai bine, să-l dau la copii să se joace fotbal cu el.

De câte ori aud un fanfaron vorbind despre cât de bine o să fie şi cât de minunat o să fie totul, în ce "lume minunată în care vom găsi numai copii"/ cu toţii vom trăi, îmi vine să-l iau de mână şi să-i arăt uniforme rămase mici şi peticite ("las', că-i bună şi-aşa, mai merge câteva luni, ce dacă ţi-a rămas mică la mâneci?"), îmi vine să-l iau şi să-l bag cu capul în piesele lui Caragiale, să bage bine la căpăţână că tot rahatul pe care-l mănâncă el acolo l-au mai mâncat şi alţii înainte, că el nu face decât să regurgiteze o fecală - transcendentală, să lingă o sare pe care au mai lins-o şi alţi boi şi alte vaci înaintea lui, să-i spun că toate minciunile sale şi toată aroganţa sa o să se întoarcă într-o bună zi împotriva sa.

De câte ori îl aud pe unu' cu mustaţă de o mie de euro şi freză de doi lei că e încrezător în viitorul României îmi vine să mă duc la băbuţa săracă din magazin şi să-i spun "ţi se pare, ţi se pare că n-ai bani, te prefaci ca o prefăcută, eşti o prefăcută! Şi de fapt nu eşti săracă, ci deosebit, dar deosebit de bogată!". Asta-mi vine să-i spun băbuţei.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de