Capcana întinsă de DNA

Profitînd de favorul inexplicabil făcut de conducerea Radio România Actualităţi – cel de a-i aduce de acasă, pentru a se face că-i ia un interviu, o duduie transparentă de atîta duioşie –, Traian Băsescu s-a lansat într-un nou şi virulent atac la adresa Parlamentului. Pretextul? Dezbaterea în Parlament a dosarelor de la DNA a unor foşti şi actuali miniştri care sînt şi deputaţi sau senatori. Avîntîndu-se pe culmile campaniei electorale anticonstituţionale şi pe sub masă, Tovarăşul de la Cotroceni a catalogat momentul drept unul semnificativ pentru "apărarea infractorilor".

Profitînd de favorul inexplicabil făcut de conducerea Radio România Actualităţi – cel de a-i aduce de acasă, pentru a se face că-i ia un interviu, o duduie transparentă de atîta duioşie –, Traian Băsescu s-a lansat într-un nou şi virulent atac la adresa Parlamentului. Pretextul? Dezbaterea în Parlament a dosarelor de la DNA a unor foşti şi actuali miniştri care sînt şi deputaţi sau senatori. Avîntîndu-se pe culmile campaniei electorale anticonstituţionale şi pe sub masă, Tovarăşul de la Cotroceni a catalogat momentul drept unul semnificativ pentru "apărarea infractorilor".

Domnul preşedinte ne-a obişnuit cu prelucrare la cald a adevărului în aşa fel încît să-i iasă, pînă la urmă, sfîrîiacul dorit. La cafeluţa cu dulceaţă de la RRA, domnia sa a dat din nou curs năravului care-l defineşte. Aşa cum ne-a binecuvîntat Traian Băsescu, s-a putut crede că Parlamentul României s-a apucat nitam-nisam să ceară DNA dosarele cu pricina, hotărît să nu le dea înapoi pînă nu-şi vîră nasul în ele. Or, în realitate, nu Parlamentul a cerut DNA dosarele, ci instituţia ţuluşilor lui Băsescu le-a trimis Parlamentului pentru a obţine aprobarea începerii urmăririi penale.

Totul a pornit de la Decizia Curţii Constituţionale din 10 aprilie 2008 de interpretare a articolului 109, alineatul 2, din Constituţia României. Textul e suficient de ambiguu pentru a da naştere la un camion de interpretări:

(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor. Blestematul de "şi" a dus la o întreagă discuţie vizînd chestiunea:

Dacă Preşedintele României a dispus că foştii şi actualii miniştri pot fi anchetaţi de DNA, mai trebuie să-şi spună cuvîntul şi Parlamentul? Absenţa lui sau a lăsat impresia că pentru a se începe urmărirea penală împotriva "membrilor Guvernului" ar fi nevoie atît de avizul Preşedintelui, cît şi de cel al Parlamentului.
Chemată să se pronunţe, Curtea Constituţională a interpretat textul prin împărţirea foştilor şi actualilor miniştri în două categorii: cei care sînt şi parlamentari şi cei care sînt doar foşti sau actuali miniştri. Cei din prima categorie – a zis Curtea Constituţională – trebuie să aibă şi avizul Parlamentului.

Primind decizia, ştabii DNA s-au grăbit să trimită Parlamentului dosarele lui Miron Mitrea, Adrian Năstase, Paul Păcuraru, Codruţ Şereş. Cei de la DNA puteau să interpreteze decizia Curţii ca operînd doar pentru viitor.

De ce s-au precipitat să ceară avizul Parlamentului? Pentru a le da lui Traian Băsescu şi propagandiştilor săi din presă posibilitatea să acuze Parlamentul că-i apără pe corupţi.

Ce putea să facă Parlamentul? Să refuze dezbaterea şi supunerea la vot a dosarelor? Ar fi încălcat legea. Să treacă la vot fără o analiză minimă în Comisie? Ar fi fost suspectat de superficialitate. Cei de la DNA ştiau că Parlamentul nu va avea încotro: va trebui să ia în discuţie aceste dosare. Şi să se expună astfel la o campanie de acuzaţii nedrepte.