Carrefour Baneasa. Unul dintre locurile in care tusa Franta a venit de la Paris sa dea lectii de comert occidental nepoatei Romania, de la Bucuresti. E vineri, dimineata. Putini cumparatori.
ROMANIA CA TELENOVELA
Oamenii muncii sunt la serviciu. Oligarhii dorm inca. Greu sa iei ceva de pe rafturi. La mai toate se asaza si se reasaza marfa. Se putea face asta inainte de ora deschiderii. In Franta, poate.
ROMANIA CA TELENOVELA
Moto:
"Traim in Romania si asta
ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea
realizator tv
Carrefour Baneasa. Unul dintre locurile in care tusa Franta a venit de la Paris sa dea lectii de comert occidental nepoatei Romania, de la Bucuresti. E vineri, dimineata. Putini cumparatori. Oamenii muncii sunt la serviciu. Oligarhii dorm inca. Greu sa iei ceva de pe rafturi. La mai toate se asaza si se reasaza marfa. Se putea face asta inainte de ora deschiderii. In Franta, poate.
Insi in costume negre umbla de colo pana colo. Par organizatorii unui Congres al partidului de guvernamant. N-au statii de emisie-receptie. Au in schimb insigne. De cate ori am fost la Carrefour m-am intrebat ce rost au respectivii. N-am gasit raspuns. Cum
n-am gasit raspuns nici la chestiunea: ce fac si ce dreg zecile de angajati, de regula niste pustani, care se foiesc inutil, iti stau in cale, de trebuie sa-i ocolesti grijuliu, sa nu-i lovesti cu caruciorul, si nu-ti pot raspunde la nici o intrebare? Am vrut sa cumpar la un moment dat o lanterna. Si am umblat prin toata hala sa-mi spuna cineva cu ce fel de baterii functioneaza. N-a putut sa ma lamureasca nimeni. Unii vorbeau la telemobil, si n-am avut curajul sa-i intrerup. Lasau impresia ca se vor supara de tot daca fac asta. Altii, care se plictiseau de moarte si intrebarea mea i-a mai inviorat nitel, s-au aratat complet neputinciosi. Sectorul Mezeluri. Un dispozitiv recent plantat ma avertizeaza: "Pentru o mai buna servire va rugam sa folositi bonurile de ordine". Aha! imi zic, am mai vazut chestia asta in Occident. Slava Domnului, a ajuns si la noi, se vede ca suntem in usa UE!
Trag din ciocul dispozitivului un bon de ordine: 60! Pe tabloul luminos de pe perete zaboveste o cifra clara: 52! La tejghea sunt insa doar doua persoane. Unde or fi celelalte sase? Ma lamuresc imediat: chestia cu bonul de ordine nu functioneaza.
In spatele tejghelei, doua june balane, cu acel aer de vitica al vanzatoarelor recent aduse de la plivit. Sunt proaste si, evident, optimiste. Uneia
i-a venit, in ipostaza de cumparator, nasica. Nasica mai pune de o fina. Juna e toata numai o fericire. Are posibilitatea sa mai schimbe o vorba. Cealalta e si mai tulburata. Niste domni vor sa cumpere ceva deosebit. Nu salam-salam, ci o delicatesa. E intaia oara in viata cand cineva ii cere asa ceva. Si e mai emotionata decat daca Brad Pitt i-ar fi cerut sa se dezbrace.
La casa, alta dandana. Surubelnita luata de subsemnatul n-are cod. Si aici dau peste eternul tanar natang, folosit de investitorii straini pe scara larga in Romania, pentru ca se multumeste cu putin. - N-are cod!, imi zice junele, vesel din motive care-mi scapa. - Trebuie sa mergeti sa luati una care sa aiba cod. Ma uit in spate. S-a facut o coada cat datoria externa a tarii. Tanarul se prinde. Nu-i prost. - La casa se repartizeaza partea inteligenta a Carrefourului. Vom chema pe cineva de la raft. Pune mana pe telefon. Ma dau la o parte, sa nu tin coada in loc. Si acolo raman. Din cand in cand ii arunc junelui o privire intrebatoare. A uitat de mine. Ma ridic in varful picioarelor si, cu mana streasina la ochi, ma uit in departarea rafturilor. Nu se vede venind nici macar Ana lui Manole!
Apare in sfarsit o juna. Si ea vesela, desi e inca dimineata. Are sa-i spuna ceva junelui. Sunt probabil de la aceeasi discoteca. Tusesc in chip semnificativ. Junele isi aminteste de ce a chemat-o. Juna e dezamagita. Credea ca a chemat-o sa-i spuna c-o iubeste. Ia surubelnita fara cod si pleaca. In aparenta ca sa se intoarca, aducand una cu cod. In realitate, ca sa nu se mai intoarca niciodata.
Renunt la surubelnita. Junele nu se ingrijoreaza. Ca doar nu-i supermarketul lui!
Dincolo de casa stau niste insi pentru stampilarea celor cumparate. Dupa cum umbla cu stampilele in mana, pipaindu-te cu priviri suspicioase, par niste lucratori ai Politiei de Frontiera in fata unui nou val de imigranti ilegali.
Pe un soi de cutie din hol scrie ca directorul Carrefourului sta la dispozitie clientilor, pentru a le asculta plangerile, 24 din 24 de ore. Scrie nu numai in romana, dar si in franceza! Difuzoarele anunta solemn ca duminica, la Carrefour Baneasa, stimatii cumparatori se vor putea intalni cu vedetele telenovelelor preferate. As veni sa le vad.
Intrebarea e: Vor veni si alti angajati sa serveasca? Nemti, nu romani!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
