Noi credem că este inofensiv obiceiul de a vedea un film de groază sau unul foarte tulburător din punct de vedere emoţional chiar înainte de a adormi. Credem că nu are importanţă dacă citim o carte sau alta, dacă ne aşezăm în pat cu gândurile rătăcite la dureri şi suferinţe din trecut ori la problemele care ne-au frământat în timpul zilei... Dar dacă ele ar fi complet inofensive şi lipsite de importanţă, de ce ne-am trezi în anumite dimineţi mai obosiţi decât am adormit? De ce ne-ar prinde un vârtej de gânduri negre de îndată ce ni s-au deschis ochii şi de ce starea aceasta a dimineţii ne-ar însoţi toată ziulica, făcând ca lumea întreagă să se transforme, ca într-o scenă magică, în ceva la fel de dezgustător ori de deprimant ca şi starea noastră interioară?
Se poate spune că ziua începe în cursul serii precedente. Orice fel de gânduri, de idei, de sentimente sau trăiri avem înainte de a adormi sunt percepute de fiinţa noastră ca… reale. Nu contează dacă ne gândim la trecut sau la ceva ce nu s-a întâmplat niciodată, la ziua de ieri sau la o situaţie nerezolvată; când gândim, pentru corpul nostru totul este înregistrat ca fiind... acum. Putem înţelege acest lucru extraordinar de uşor făcând un exerciţiu sau amintindu-ne de câte ori l-am făcut inconştient. Ne amintim o scenă dureroasă sau frumoasă din viaţa noastră. Vom observa că mintea urmăreşte scena până acolo unde ne dăm seama că ne duce prin hăţişuri şi comentarii stranii, în timp ce corpul începe să resimtă emoţiile... acum. Suferim, ne este teamă, ne îngrijorăm, ne simţim mâhniţi, iubim, ne bucurăm, ne întristăm, ne simţim cuprinşi de pace ori de orgoliu, de mânie sau de frustrare numai la amintirea simplă a unui eveniment.
Viaţa interioară continuă să se desfăşoare... acum, indiferent când ar fi fost evenimentul pe care ni-l amintim. Fantastic este faptul că viaţa interioară, cu emoţii, cu sentimente şi gânduri este tot acum, la fel de vie, chiar dacă ne gândim la un eveniment care nu s-a întâmplat. Este de la sine înţeles că am putea da mai multă atenţie oricărui lucru pe care îl facem sau îl gândim înainte de a adormi, pentru a face din ziua următoare una... cel puţin mulţumitoare. Pentru că, în timpul somnului, viaţa... continuă, în vreme ce conştienţa noastră este suspendată. Memoria celulară prelucrează informaţiile primite, le asamblează, le aşază cap la cap şi aşa... ne trezim cu mintea şi trupul în vârtej în ziua următoare, eventual după un periplu prin vise... stranii. Poate că ar fi util pentru fiecare dintre noi să perseverăm în a ne oferi mai puţine ocazii de tulburare a energiei, adormind cu gândul la anumite lucruri frumoase ori împăcaţi cu lumea şi cu noi înşine. După o adormire în pace, vom fi în stare să salutăm ziua care începe şi să generăm în jurul nostru o atmosferă de căldură, de bucurie şi de încredere.
Trăim ce gândim, ce ne emoţionează, ce ne amintim, ce n-a existat şi facem aceasta în fiecare moment de acum. Atunci, ce alegem noi să experimentăm acum? Speranţă, iubire, frumuseţe sau inversul lor? Alegem să vedem seara un film dramatic sau diferite poveşti tragice ale vieţii de zi cu zi, să introducem în subconştient sugestii tulburătoare şi să ne trezim în fiecare zi posaci, deprimaţi sau nefericiţi? Oare n-am putea să ne jucăm cu un copil, cu un câine, să vorbim cu o persoană agreabilă, să ne amintim ceva frumos din viaţa noastră şi să gândim că ziua următoare ar putea fi măcar un pic mai bună decât cea de ieri? Sigur că putem, dar trebuie să alegem aceasta. Să adormim în sunetele unor melodii preferate, în compania unei persoane dragi (chiar dacă ea lipseşte fizic; ar fi îndeajuns doar să ne gândim la fiinţa dragă, căci efectul gândului este la fel de puternic ca şi prezenţa). Să adormim cu gândul la o zi frumoasă ce va veni şi asta ne va da elan şi chiar ne va crea o zi... mai frumoasă!