Cel mai bun lucrător cu acul

Se deschiseseră marile şantiere ale reconstrucţiei. Soseau în localitate străini în căutare de braţe de muncă. Prăfuiţi din cap până în picioare, muşcaţi de câinii satelor prin care trecuseră, ciomăgiţi de reacţionari, scoteau de prin buzunare ziare roase de atâta privit şi îi îmbiau pe cei din sat cu poze în care bărbaţi nebărbieriţi, în flanele tocite în coate şi galoşi pe piciorul gol, se lăsaseră fotografiaţi lângă maşini uriaşe, nemaivăzute până atunci.

Şi mulţi din sat plecaseră, dând curs îndemnurilor. Nu atât pentru bani, cât mai ales pentru cuvintele vrăjite pe care le auzeau: concasor, excavator, macara, compresor. Atât de frumoase, că azi poţi întâlni în sat inşi pe care îi cheamă: Macara T. Lăduncă, Excavator N. Popescu, Concasor V. Buleandră.
*

CÂRPEA RUPTURILE DE PROTOCOL
Calistrat Caliţa e proprietarul unui Atelier de Croitorie din Centru. Câştigă bine. Se zvoneşte chiar că-şi va ridica în loc o Fabrică de Confecţii. A fost pe vremuri şeful acestui atelier al Cooperaţiei de Consum. La scurt timp după ce-a pus mâna pe el şi-a dobândit faima de cel mai rapid lucrător cu acul din ţară. De aici vin şi câştigurile sale fabuloase.

E chemat ori de câte ori se cere să se coase ceva în regim de urgenţă şi fără să fie prea evident. O vedetă tv aude un pârâit semnificativ în timp ce se fâţâie la o transmisie în direct cu public. În timp ce ea continuă să prezinte emisiunea, ascuns în spatele ei, Calistrat Caliţa îi cârpeşte crăpătura fustei strâmte. La un moment dat a intervenit şi în timpul unui miting în aer liber cu participarea Preşedintelui.

În plin discurs al acestuia, Calistrat Caliţa a reuşit să-i coasă pantalonii rupţi în fund fără să se vadă. E drept, i-au dat o mână de ajutor şi organizatorii. Ori de câte ori se repezea să dea cu acul, preşedintele dispărea într-un fum verzui, cu efecte electrizante asupra publicului spectator.

Calistrat Caliţa dobândise această îndemânare ieşită din comun în postul deţinut înainte de a ajunge şeful Atelierului de Croitorie. Lucrase înainte vreme la Consiliul de Stat al RSR, Secţia Aplicarea ştampilei prezidenţiale. Era o Secţie specială, alcătuită din oameni siguri, a căror îndatorire era de a pune ştampila Preşedintelui pe Decretele Consiliului de stat. Lumea era convinsă că ştampila o punea însuşi Nicolae Ceauşescu.

De aceea, orice neglijenţă în manevrarea ei risca să fie atribuită Conducătorului. Truda era cumplită. Ştampila trebuia aplicată într-un loc precis, milimetric trasat pe hârtie.

Era absolut obligatoriu ca ea să fie aşezată drept. O înclinare fie şi aproape infimă putea duce la darea afară din slujbă. Lucrând astfel timp de vreo cinci ani, Calistrat Caliţa căpătă precizie. Putea aşeza din prima într-un ceasornic cele mai mici piese fără a avea nevoie de lupă.

De asemenea, putea vârî aţa-n ac uitându-se într-altă parte. Din nenorocire, ce câştigă în materie de precizie a mâinii drepte, pierdu în materie de nervi. Excesiva concentrare de la serviciu, stresul provocat de spaima de a nu greşi (odată aplicată ştampila aiurea, documentul era total compromis) îi subţiaseră luciditatea. Prin spărturile ivite, ca printr-o bucată de pânză putredă, ţâşneau tot mai des emoţiile.

Spre stupoarea lui, simţi o nevoie irezistibilă să compună versuri de dragoste. Le făcea pe ascuns şi le trimitea revistelor sub pseudonim. Un om în toată firea, care scrie versuri pe furiş dă de bănuit celor din jur mai rău decât unul care iese pe stradă la adăpostul întunericului şi practică jaful cu lovituri cauzatoare de omor.

La serviciu, Calistrat Caliţa dădu semne clare că face lucruri primejdioase pe ascuns. Umbla tot timpul cu privirile plecate, se roşea şi se fâstâcea când îi surprindeai privirile, tresărea speriat când i te adresai fără a tuşi în prealabil. Organele îl puseră rapid sub supraveghere.

Cu toate eforturile depuse, nu reuşiră să descopere ce făcea pe ascuns Obiectivul. Lui Calistrat Caliţa îi era atât de ruşine de faptul că scria versuri, încât tăinuia activitatea mai ceva decât dacă, om serios, ar fi ieşit în travesti la vânătoare de bărbaţi. Şi tocmai pentru că, deşi ştiau că se ocupă cu ceva în secret, nu-l dibuiseră, organele se alarmară atât de tare încât recomandară să fie pensionat.

Pentru că nu împlinise vârsta de pensie, se decise să fie trimis ca şef de atelier de croitorie. Se ţinuse cont, când se luase măsura, de precizia cu care vâra aţa în ac.

- Pentru tovarăşele de la Croitorie va fi un şef exemplar. Ori de câte ori cineva nu va nimeri să vâre aţa prin urechile acului, Calistrat Caliţa avea să i-l ia din mână şi să-i arate, triumfător, cât de repede şi uşor poate face el.

- din volumul "Veselia generală", aflat în curs de apariţie