x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cel mai mare tun e pe drum.

0
Autor: Liviu Voinea 31 Mai 2011 - 21:00

Cel mai mare tun din fragila eco­no­mie de piata romaneasca inca nu s-a dat, dar au fost create toate premisele necesare. Este vorba despre o afa­cere cu active de 1% din PIB, deocamdata, o afacere catre care se scurge in prezent 3% din salariul fiecaruia dintre noi, procent care va creste la 6% pana in 2013.

Pensiile private obligatorii (pi­lo­nul II), caci la ele ne referim, sunt o contradictie in termeni: cum poate sa fie obligatoriu ceva care este privat? Raspunsul este simplu: in Romania se poate si avem precedentele nu­mite SIF-uri sau Fondul Proprietatea. Fondurile de pensii administrate privat nu colecteaza banii (ii colecteaza statul), nu depoziteaza banii (o fac niste banci), nu garanteaza randamentul si nu platesc pensia (o vor face niste fonduri de plata). Cea mai gra­va dintre toate este lipsa ga­ran­ti­ilor reale.

Asa cum cu banii cu care inainte de 1990 luai o Dacie astazi mai poti lua doua paini, contributiile pentru pensii isi pierd din valoare in timp din cauza inflatiei. Chiar si la inflatia din zona Euro de 2,5% pe an, valoarea reala a contributiilor se injumatateste in 30 de ani. La inflatia din Romania de 8% pe an e nevoie de doar 12 ani. Daca oamenii sunt obli­gati sa contribuie la aceste fonduri, fi­resc ar fi ca si fondurile sa fie obliga­te sa garanteze un randament minim egal cu inflatia, astfel incat banii de­pusi, chiar daca nu se inmultesc, sa nu isi piarda totusi valoarea, mai ales ca, prin Legea 411/2004, valoarea pensiei de stat se diminueaza cores­pun­zator scaderii contributiei la pi­lo­nul I. Deci stim sigur ca vom primi o pensie mai mica de la stat, dar nu stim daca pensia din pilonul II va compensa macar aceasta pierdere.

Acum garantiile se refera la valoa­rea nominala si la evolutia unui fond raportata la randamentul mediu al pie­tei, dar piata poate fi pe minus. Un studiu al OECD arata ca in 2008 valoarea fondurilor de pensii private din intreaga lume a scazut cu 45%. Cri­zele sunt ciclice si astfel de scaderi se vor mai repeta. De altfel, si in Ro­ma­nia, 6 din cele 9 fonduri ramase pe piata au inregistrat pierderi la sfar­si­tul lui 2010. In plus, daca o rapor­tare la randamentul mediu al pietei pu­tea avea sens atunci cand pe piata erau 18 jucatori, cum a fost la inceput, ea nu mai este relevanta atunci cand pia­ta are un caracter evident de oligo­pol.

In acest context, am derulat la Grupul de Economie Aplicata un proiect prin care incercam strangerea a 100.000 de semnaturi pentru depunerea in Parlament unei initiative legislative cetatenesti, prin care sa se introduca un randament minim garantat egal cu rata inflatiei dintre data platii contributiei si data iesirii la pensie. Trebuie spus ca e mult mai usor sa candidezi la Presedintie sau la Parlamentul European, unde cele 100.000 de semnaturi se strang pe liste nationale si se valideaza de Biroul Electoral Central, prin comparatie cu o initiativa cetateneasca, unde cele 100.000 de semnaturi se strang pe liste locale (la nivel de sat, comuna, sector, oras), au limite legale pe judete si trebuie validate de fiecare primar in parte. Noi am obtinut avizul Consiliului Legislativ, am strans cu sprijinul sindicatelor semnaturile necesare, dar ele nu au fost validate in timp util la nivelul multor localitati. Atunci am gasit sprijin in randul a noua parlamentari din toate grupurile politice, care si-au asumat aceasta initiativa si au introdus-o in procesul legislativ la sfarsitul lui 2009. Dupa mai bine de un an, dupa avizul pozitiv al Comisiei de munca si al Ministerului Muncii (care au dovedit preocupare fata de problemele contribuabililor), propu­nerea de lege a ajuns la vot in Ca­me­ra Deputatilor – camera decizio­na­la – in martie 2011. Culmea de­mo­cra­ti­ei in Romania este ca articolul unic al acestei propuneri legislative a fost adoptat, dar nu a mai fost cvorum pentru votul final si legea a fost apoi retrimisa la comisii. Trebuie un lobby intr-adevar puternic pentru a reusi performanta de a nu se vota o lege al carei articol unic a fost deja votat.

Lupta continua. Poate aceasta ini­tiativa legislativa va fi votata intr-o zi. Nu as vrea sa asteptam 30-40 de ani pentru a putea spune ca am avut dreptate.

Ca sa incheiem intr-o nota pam­fle­­tara, cred ca administratorii fondu­ri­lor de pensii private, poate chiar si membrii comisiei care ii suprave­ghea­za, sunt cu totii fani ai echipei lon­doneze Arsenal, a carei sigla este un tun, la propriu, si a carei porecla este 'tunarii'. Cel mai mare tun din fra­gila economie de piata ro­ma­neas­ca e pe drum.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de