JURNAL DE ROMÂNIA
Au apărut ca un sunet de lumină într-o tăcere lungă şi cenuşie, în acel întuneric tîrziu, care încet-încet ne cuprindea pe toţi, muzica lor suna ireal, parcă nu era adevărată şi asta o făcea misterioasă, stăteam cu coperta primului lor disc de vinil în mîini şi o întorceam pe toate părţile, o citeam de la prima literă pînă la ultima, de la primul cuvînt pînă la ultimul, citeam celelalte cuvinte printre rînduri, doar-doar voi descoperi un secret neştiut de nimeni care să-mi dezvăluie de unde venea muzica lor nemaiîntîlnită, nemaiauzită, nemaipomenită, platanul învîrtindu-se odată cu noi în jurul lumii, muzica lor amestecîndu-se în noi ca un drog uşor, boxele cu firele ducînd în plex şi în inimă, îndrăgostiţi pînă la ultima fibră de celelalte cuvinte ca de cea mai frumoasă şi neştiută femeie, cu golul în stomac şi teama că ar putea intra în orice secundă pe uşă, muzica lor urcînd şi coborînd în noi, traversîndu-ne de la est la vest, de la tîmplă pînă-n capul pieptului, celelalte cuvinte cutreierîndu-ne, şi cucerindu-ne, rupîndu-ne de lume şi gravitînd ca un satelit în jurul propriului vis şi extaz, şi discul de vinil învîrtindu-se la nesfîrşit cu celelalte cuvinte, topindu-se şi contopindu-se cu acul pick-up-ului de la început la sfîrşit, de la sfîrşit la început, un sfîrşit e un început, eram în transă, eliberaţi de noi înşine, invadaţi şi cuceriţi de muzica lor ca un teritoriu imaginar şi totuşi, în carne şi oase, posedaţi de celelalte cuvinte pînă la ultimul cuvînt, erau lumea noastră necucerită şi cucerindu-ne, muzica lor răsunînd în noi atunci ca şi acum, după mai bine de douăzeci de ani, răscolindu-ne, ţinîndu-ne în viaţă, între viaţă şi vis, între vis şi realitate, eram în transă şi aşa am rămas, celelalte cuvinte sunt în noi...
Citește pe Antena3.ro