Cersetoria la misto

PE BULEVARDUL MAGHERU, fete de familie buna practica, cersind pe tarife mari, un snobism importat din Germania si Olanda. Dudui ce nu-si ascund conditia se joaca de-a nevoia, adresandu-se unor "burghezi" provocator. Dar nu ca tarfele de rand, ci intr-un chip cinic-familiar: "Auzi, smechere, da-mi si mie douazeci de mii, ca sa-mi iau un bilet la film". Cersetoria "la marele misto" a devenit, pentru multi adolescenti din Bucurestiul bogat, dovada unei tinereti emancipate, in antecamera unor experiente cu risc maxim. Un politist care s-a ocupat de o gasca de instariti mi-a relatat cazul unor pustoaice care au violat un aurolac. Fapta le-a asigurat, in marea snobilime adolescentina, un statut de preotese ale rafinamentului. Tot pe Magheru, baietii de baieti o fac pe drogatii, ca sa le poata povesti prietenilor cum i-au bagat in dilema pe trecatori. O pictorita in etate, care locuieste deasupra fostei cofetarii Scala, a desertat intr-o seara oala de noapte in capul unei gasti de inaintasi ai underground-ului. "Oricare alta solutie - a zis batrana, care-si omora timpul contempland forfota strazii din balcon - mi s-a parut nedemna pentru o doamna ca mine.

EDITIILE DE DUMINICA ale unor tabloide publica frecvent "dezvaluiri" din viata geniilor. Tot mocofanul ii e aici egalul lui Einstein la toaleta, la piata, in pat. Ar mai ramane o singura diferenta - par sa spuna aceste deconspirari, care potolesc nevoia de echitate a maselor largi - la chestia aia cu relativitatea. Dar aveti rabdare, punem noi ordine si acolo, exista dovezi cum ca teoria i-ar fi fost pusa pe tava lui Einstein de un servitor analfabet. Stiti doar cum e: analfabetul e intotdeauna omul simplu, dar inspirat, iar savantul e profitorul, care n-are nici macar bunul simt sa-l pomeneasca in cartile sale pe adevaratul autor. Au insa si un efect, aceste intimitati de larg consum: ma trimit iarasi la o vorba a lui Iorga, cand un nou primit in Academie s-a asezat, nestiind regulile locului, pe jiltul savantului. "Sezi draga, nu te simti jenat - i-ar fi zis Iorga - la cur suntem egali, la cap e diferenta".

IN COREEA DE NORD, in 1970, ghidul care nu se descurca fara translator stia totusi doua cuvinte europenesti: Bien dormi. Omul habar n-avea ce insemnau ele, dar bagase de seama ca atunci cand le rostea, europenii se prapadeau de ras. Din care cauza, indiferent ca ieseam de la toaleta, din restaurant, de sub dus sau din masina, ghidul ne intreba, mandru nevoie mare de reactia noastra: Bien dormi?