În cuvântarea discretă a procurorului-șef anticorupție, acesta spunea că instituția a trecut „și prin rele, și prin bune”, fără să lămurească în ce au constat cele două ipostaze, nici să le cântărească ponderea. Dacă stăm să socotim că mandatul longeviv la șefie avut de Kovesi Codruța Laura a fost scurtat de președintele Iohannis prin demitere, gândim că perioadele „rele” au precumpănit. A fost necesară o reacție instituțională și legală pentru a o scoate din scaun pe „eroina” anticorupției care dirija discreționar o serie de anchete și integrase DNA într-un mecanism neconstituțional de funcționare pe baza unor protocoale secrete semnate cu SRI. Perioada represiunii scelerate care a caracterizat regimul Băsescu i-a avut executanți și complici pe mai mulți procurori de tip „portocală” din echipa „de aur” a numitei Kovessi. Mesajul trimis de demisă foștilor colegi, dintre care „vedetele” din unitățile ei de elită de la Ploiești și Oradea au fost demiși sau repudiați, este plin de falsuri grosolane. „I-ați făcut mândri pe români”- declară bombastic cea care a câștigat un concurs de împrejurări pentru a fi instalată în fruntea parchetului european. Mândri că DNA, departe de a fi independentă, devenise un instrument de represiune împotriva adverasarilor politici ai tartorului de la Cotroceni? Mândri că români nevinovați, oameni politici, specialiști de înaltă clasă, oameni de afaceri potrivnici lui Băsescu au căzut victime ale unor cercetări abuzive sau ale erorilor judiciare, cu decizii dictate pe culoarele justiției? Rănile acelei perioade nu s-au cicatrizat, ele rămân pete greu de șters pe traseul „statului de drept”, clamat pentru a fi umbrelă a abuzurilor și a unor manevre politice cu ramificații externe.
Marcarea celor două decenii de funcționare puteau fi un bun prilej de separare de acțiunile rușinoase în care a fost antrenat DNA. Din păcate, a fost ratată această șansă, festivismul acoperind momentul de analiză. Ratele de achitări ajunse la nivel de catastrofă profesională, scandalurile din interiorul instituției, fondurile uriașe cheltuite pentru anchete care erau lansate ca mari bombe și se fâsâiau în dosare șubrede, achitările cu motivația „fapta nu există” sunt încă proaspete în memoria publică, deși evaluările aplaudacilor de serviciu le vor băgate sub preș. Tehnica de a supraevalua pagubele, cu artificii de scamator, falsificarea unor înregistrări, stimularea denunțurilor mincinoase, presiunile asupra celor cercetați prin agresiuni psihice și fizice au fost devoalate ca metode din arsenalul unor procurori anticorupție, despre care Kovesi nu pomenește în mesajul de la comemorare. Este greu de uitat că o lungă perioadă DNA a „trăit” din campanii de imagine în care punctul forte era spectacolul cătușelor. Țintirea unor lideri politici sau persoane din vârful unor instituții cu lansări spectaculoase de arestări sub reflectoare sunt „marca ” perioadei cu dosare gen „Caltaboșul”, numărarea struților unui judecător la Curtea Constituțională sau a încălcării imunității unui judecător CEDO. Faptul că DNA a ajuns și la familia lui Băsescu și a acoliților este mai mult rezultatul investigațiilor de presă și a probelor greu de ignorat care circulau în spațiul public, ignorate mult timp de procurori.
Vedem că umbra demisiei bântuie prin instituția care a împlinit două decenii de activitate. Cum altfel să apreciem că sunt aruncate informații greu de controlat care transmit că procurorii anticorupție au făcut dosare cu un prejudiciu de 5,4 miliarde de euro sau că mai au în lucru altele, cu o valoare a prejudiciului de 4 miliarde de euro. Credeam că practica de a focaliza dosarele pe anumite vârfuri profesionale, cu efect spectacular imediat, a fost părăsită de DNA și de celelalte parchete. Sunt vânați iar medici celebri cu acuzații de mită. Desigur, acordarea actului medical prin constrângerea pecuniară a pacienților nu poate fi acceptată. Dar pare ciudat că doar în ultimele zile au fost reținuți doi medici cu performanțe de excelență de la Spitalul Militar din București și de la Institutul de Cardiologie din Timișoara, cu acuzația de luare de mită. Mă întreb, și poate procurorii pot răspunde, ce beneficiu pentru societate are înlăturarea acestor chirurgi de excepție de la masa de operație? Cazurile Lucan, Brădișteanu, Beuran, Burnei - toate „aranjate” după același tipic al probelor măsluite, cu rezultat neconcludent în procese îndelungate - nu au dovedit cât de aberantă este arestarea și oprirea acestor vârfuri ale medicinei de la exercitarea profesiei în lipsa unor decizii definitive ale judecătorilor?
Mă gândesc cu groază la procedeul criminal din perioada revoluției culturale din China, când unui celebru pianist i-au fost zdrelite degetele, pentru „reeducare”, în elanul purificator bezmetic al bandelor de fanatici. Care este deosebirea dintre acest fapt repudiat de istorie, cu supunerea la încătușare a unui chirurg cu mâini de aur? Niciuna.