Cine se ia la trântă cu inflația 

Reporterii televiziunilor și-au mutat interesul de la refugiați la tarabele din Obor și-și susțin știrile cu sticla de ulei în mână. Cireșele aduse din Spania au prețuri de bijuterii, făcându-ne să ne întoarcem spre copilărie, când ne puneam în luna mai cercei din fructul-trufanda. Pensionarii sunt cei mai buni interlocutori pentru a exemplifica efectul prețurilor mari asupra populației paupere. În același timp, deschiderea sezonului pe litoral a adunat toată floarea evazioniștilor care oferă ANAF, cu roabele de șampanie, material documentar pentru sursele neincluse în veniturile fiscale. Era atâta înghesuială în cluburile din Mamaia încât nu mai aveau loc și inspectorii fiscali! Sub aburii dulcegi de plante exotice, legănați de vocalizele lui Adi Minune și ale altor Pavaroti de cartier, nimeni nu părea să creadă că la o aruncătură de băț rușii trag cu rachete Kalibr.

Tabloul polarizării este dizolvat în datele statistice care adună la un loc bogăția cu sărăcia și ne servește un indicator pe post de busolă pentru măsurarea nivelului de trai. După „adevărul statistic”, aproape suntem toți la pământ, doborâți de prețuri, dar veselia din Centrul Vechi, listele de așteptare pentru a prinde un loc la croaziere și numărul mare de bolizi de lux de pe șosele arată că sunt oaze mari de fericire unde nu a pătruns criza. Asta ne mai dă un damf de optimism, să alungăm spaimele catastrofei livrate nonstop pe toate canalele. 

Războiul de lângă noi nu este încă inclus cu ponderea reală cuantificată în nivelul inflației. Banca Națională anticipa la început de an că vârful de creștere a prețurilor, cu o proiecție de circa 10 procente, va fi în aprilie 2022. Datele difuzate acum de INS sunt cu 3 pp peste prognoza BNR, ceea ce ne-ar putea da o imagine a influenței războiului din Ucraina asupra costului vieții. Perturbarea majoră a pieței energiei la nivel global, sancțiunile împotriva Rusiei, costurile cu asigurarea siguranței la granițe și primirea refugiaților sunt elemente care presează și mai mult pe prețuri, pe lângă nota de plată a pandemiei, care nu a fost încă achitată.

Banca Națională are pârghia dobânzii de politică monetară pentru a tempera inflația. Creșterea  dobânzii-cheie la 3,75 pp are efect direct în scumpirea banilor, cu speranța că va lovi în mecanismul care urcă prețurile. Lecția monetarismului este aplicată de toate băncile centrale, istoria crizelor economice fiind și o istorie a inflației. În 1981, Paul Volcker, președintele de atunci al Rezervei Federale a Statelor Unite, nu a ezitat să împingă rata dobânzii-cheie la aproape 20%, în timp ce inflația anuală pendula între 13 și 15 procente. După un an, rezultatele s-au văzut: inflația s-a redus la 5%. Acum, FED se chinuie să crească dobânda cu 0,5 pp, pentru a o aduce la 1%, în condițiile inflației anuale de aproape 9%. La fel, Banca Central Europeană se arată foarte timidă, doar sugerând că va ieși din dobânzile negative, deși inflația în UE a ajuns la 7,5%.

De ce s-a schimbat paradigma? Dacă prețurile au fost turtite în anii ’80 cu o rată a dobânzii peste cea a inflației, de ce nu mai sunt valabile metodele lui Volcker? Analizele economiștilor cu autoritate de opinie arată că inflația de acum este diferită de cea din anii ’80, când prin scumpirea drastică a banilor s-a rupt spirala prețuri-salarii, pe o piață din care nu lipseau produsele. În 2022, după pandemie și perturbarea circuitelor de aprovizionare din China - fabrica planetei - a căzut ca din senin fulgerul războiului din Ucraina. Criza gazelor, embargoul programat pe petrolul rusesc și distrugerea grânarului din Ucraina dau peste cap economia lumii. Europa este cea mai lovită de aceste suprapuneri de crize, fiind puternic dependentă de importurile de materii prime energetice din Rusia și de legăturile strânse comerciale cu piața Chinei. Eforturile de a suplini resursele din Rusia nu acoperă integral consumul din UE, iar răcirea cu chinezii nu va fi compensată financiar doar cu resurse americane. Adoptarea unor măsuri ale economiei de război marchează trecerea de la abundență la austeritate, chiar la penurie de anumite produse vitale, ceea ce complică și mai mult presiunea inflaționistă. Lipsa de produse atrage recesiune și adâncirea problemelor sociale. 

 Mugur Isărescu are experiența șocurilor prin care a trecut economia românească prin toate valurile tranziției, reușind să conducă din poziția de guvernator al BNR intervențiile salutare cu mijloacele monetare. În criza „de referință”, tot din import, din perioada 2008-2009, rata de politică monetară a BNR a fost de 9-10 la sută, în timp ce Banca Central Europeană o urcase  la 4,5 pp. Acum, reținerea băncilor centrale de a egala acele niveluri de dobândă pleacă și din nivelul uriaș al datoriilor. Creșterea bruscă a ratelor de dobândă ar împovăra nu doar datoriile publice, ridicate de pandemie la niveluri-record, dar și situația creditelor populației și ale companiilor. Terenul periculos al conflictului militar impune BNR prudență în folosirea „armei” dobânzilor. Pe strada Doamnei, echilibrul și măsura etalate în public sunt asigurate cu tensiunea de mobilizare nevăzută, proprie statelor majore. Din păcate, nu se prea înghesuie și alte instituții să se ia la trântă cu inflația.