x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cineva care te ţine de mână

0
Autor: Maria Timuc 15 Noi 2011 - 21:00
I-am gasit in salonul de la spital tinandu-se de mana. El tocmai fusese supus unui transplant de ficat. Era vremea de inceput a transplantului de ficat in Romania, el era cel de-al doilea transplantat, a carui operatie avea sa fie una reusita. I-am luat interviu la vremea aceea, mai precis in anul 2000, si lucrul care m-a impresionat teribil nu a fost barbatul in sine, ci iubirea dintre el si sotia sa.

"Am sa traiesc pentru ea, o iubesc atat de mult", mi-a spus barbatul. L-am vizitat in cateva randuri dupa transplant si intotdeauna i-am gasit pe amandoi tinandu-se de mana. In anii care au urmat, i-am revazut – aproape intotdeauna de la distanta, dar cu bucurie – la intalnirile anuale ale transplantatilor. Se tineau de mana. Iubirea lor a parut ca a invins provocarea venita prin boala. Iubirea a invins noptile de chin, frica, in­do­iala, tristetea si spaimele inerente unei stari de criza, a unei stari care asaza viata langa moarte si pune totul, absolut totul, sub semnul incertitudinii si al nesigurantei. Daca in cel mai critic moment din viata ta iubesti pe cineva si cineva te iubeste, daca cineva te tine de mana cu dragoste, ai in mana ta caldura care-ti da puterea sa mergi mai departe. Iubirea devine fereastra care se deschide catre viitor. Daca pe fereastra ta se vede chiar si un biet firicel de lumina, daca prin acest geam al existentei simti ca cineva conteaza pentru tine atat de mult, incat vrei sa traiesti, daca tu contezi pentru cineva atat de mult, incat merita sa parcurgi greutatile, oricat de inspaimantatoare ar parea ele, inseamna ca ai motivatie pentru viata. Mana care te incalzeste cu dragostea ei devine si mana care-ti transfera putere, incredere si speranta. Sa ai pe cineva care te tine de mana intr-un moment critic de viata, sa ai pe cineva care te tine de mana cand ti-e greu, cand pare ca stai pe marginea unei prapastii si nu stii sigur daca te vei putea indeparta de ea sau vei plonja in gol... Iata una dintre marile taine ale vietii. Iata una dintre marile taine ale celor care reusesc sa cada de pe valuri fara sa se simta cu totul zdrobiti. Caci viata omeneasca e ca mersul pe valuri; acolo, pe marea vietii, niciodata, nimeni nu-i doar pe creasta. Nimeni nu poate sta numai cocotat pe fericire, intr-un succes absolut, intr-o stare de siguranta infinita. Cu totii mergem pe valuri si o facem dupa posibilitati; pentru unii, valurile sunt mai mari si caderile mai distrugatoare, incercarile mai us­turatoare si mult impinse pana la limita. Cei care reusesc sa calce peste limite, sa treaca peste imposibil cu picioarele goale, cei care ies vii din confruntari precum confruntarea cu boala, cu pierderea unui om drag, cu pierderea slujbei, a prestigiului, cu falimentul sau cu toate acestea la un loc (exista si asemenea cazuri), sunt cei carora li se intinde la timp mana unui prieten sau a unei fiinte pentru care ei conteaza.

Mi-am amintit de un miliardar german care s-a sinucis pentru ca pierduse sase din cele 11 miliarde ale sale la inceputul crizei. Poate ca lui i-a lipsit mana aceea iubitoare. Si, daca ne intrebam: ce-i mai bun pentru un om intr-o viata, vedem ca nu intotdeauna ne ajung doar banii, nu intotdeauna ne ajung inteligenta sclipitoare si talentul. Daca avem iubire, daca avem pe cine sa tinem de mana si daca cineva ne tine de mana in clipele grele conteaza mai mult decat miliardele. Poate ca asta-i important cu adevarat intr-o viata de om, dar nu intelegem intot­deauna, caci – de obicei – cand suntem pe creasta valului speram sa ramanem acolo pentru totdeauna. Daca pri­vim catre viata publica, vom observa o multime de oameni cazuti de pe creste si n-ar fi rau sa invatam privind catre cazaturile lor. Nici functiile, nici prestigiul, nici banii, nici un lucru omenesc nu-i in intregime stabil. Toate lucrurile omenesti plutesc in nesiguranta si se schimba, toate trec, si asta doar pentru ca noi sa ne amintim ca iubirea este ceea ce conteaza. Multi, foarte multi oameni sunt in viata noastra pentru ca au de luat ceva de la noi, dar – daca vine o vijelie – cati dintre ei mai raman cu mana intinsa in sens invers, adica sa ne ajute? Sa ne asiguram ca tinem cu strasnicie si caldura mainile copiilor nostri si mainile unor prieteni de caracter, ale unor fiinte care ne iubesc si pe care le iubim. Sa ne asiguram ca suntem inconjurati de oameni pe mana carora ne putem baza si, mai ales, ca noi insine suntem astfel de oameni pentru cineva. Caci valurile coboara intr-o buna zi pentru fiecare si, daca n-ai o mana blanda langa tine, curentii te pot strivi. Iubirea conteaza cu adevarat in viata unui om, si ea nu sta ca un far deasupra unor preferati, ci ii lumineaza pe aceia ce au ingijit-o cu rabdare, cu sacrificiu uneori, cu intelegere, cu toleranta si cu intelepciune.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de