Ciocoii noi, pomana si actul caritabil

S-au dat miei, s-au dat plicuri cu bani, s-au aruncat bani in multime… Gesturile, marinimoase, daca ii intrebi pe cei care au beneficiat de pe urma lor, sunt facute in vazul tuturor si, e musai, in vazul televiziunii.

Daca n-ar fi prin preajma o camera de luat vederi dotata cu un ziarist, mai mult ca sigur ca gesturile cu pricina ar ramane anonime, ba chiar, cred, ele n-ar exista. Patronii locali, caci ei sunt protagonistii, autorii acestor gesturi de pomana, probabil ca n-ar pune la cale astfel de manifestari „culturale" daca n-ar fi cineva de fata sa-i filmeze si-n cele din urma sa-i mediatizeze. Nu stiu ce simt acesti patroni cand arunca banii in sus asteptand ca multimea sa se inghesuie, sa se impinga, sa se bata pentru a apuca o hartie de o suta de mii, dar stiu ca gesturile lor scot la suprafata in primul rand umilinta celor care participa la ele. Asta in cazul in care saracia, mizeria mai pot lasa loc de umilinta.

Intr-o Romanie de tranzitie e posibil orice. Numai ca Romania de care vorbim vrea sa intre, sa se integreze in Uniunea Europeana. Si pentru ca ea va avea multi oameni cu probleme materiale si dupa integrare, probabil ca rusinea noastra va fi si mai mare daca patronii locali, ciocoii noi si vechi ai vremurilor noastre, isi vor da iarasi in petic. Sigur, nu poate fi data o lege care sa le interzica satisfactia de a se masturba financiar in public, dar trebuie invatati ca trebuie sa treaca de la pomana in vazul tuturor la act caritabil, discret, care se practica peste tot in lume.

Altfel vom fi priviti si tratati ca un taram exotic, unde poate fi facut dresaj pe viu, cu oameni, pe doi poli sau pe un miel si o sticla de tuica. M-am saturat sa mai spun ca ne meritam soarta. Cred ca va trebui sa ne scoatem din vocabular expresia asta si sa facem ceva!