Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Însă clenciul Clinci e, înainte de toate, un nou pretext născocit de preşedinte în gherila politică declanşată pentru eliminarea premierului. Iar Justiţia e o miză uriaşă în bătălia celor doi şi de aici mijloacele murdare folosite de războinicii falimentului nostru naţional. Mă tem că, indiferent de persoana propusă, ranchiunosul domn Băsescu va scormoni cu "ungiile netăiate" în biografia acesteia şi va găsi ceva să-i reproşeze, să o acuze public.
"Şobolanul" ce trage în clepsidra timpului anul abia ivit, dacă e să-i luăm în serios pe înţelepţii chinezi, a scos din subterana multilateral dezvoltată "mapa profesională" a anonimei, atunci, Clinci Norica şi a dus-o pe şest la Cotroceni. Încotoşmănat în straie de Moş Crăciun, mamiferul rozător şi-a golit tolba în poala largă a preşedintelului, mare amator de lucruri şi lucrări şobolăneşti. Prins şi cu sarmalele, şi cu şpriţurile de iarnă, şi cu număratul secundelor în Piaţa Constituţiei, şi cu căutatul în cerul gurii analiştilor băştinaşi, şeful statului a tot amânat darea în vileag a nemaipomenitelor şi nemaiauzitelor întâmplări din viaţa de procuror a tovarăşei Clinci.
Nici nu s-a isprăvit bine Boboteaza, că Traian Botezătorul a şi-nceput să umble cu iordane. Cică "deviaţionista" Clinci a cam încălcat principiile eticii şi echităţii socialiste, din postura ei de procuror la Olteniţa. Şi-n plus, secretar al organizaţiei de partid fiind, sus-numita a soluţionat cu întârziere o droaie de dosare, a greşit niscaiva încadrări juridice şi, colac peste pupăză, s-a mai şi încurcat în datele de stare civilă ale unui inculpat ciorditor din avutul obştesc. Başca, în zorii "capitalismului de cumetrie", domnişoara Clinci a trădat interesele naţionale şi, trecând de partea duşmanului de moarte – imperialismul american – a diminuat capacitatea de apărare a ţării cu două picioare strategice de infanterist, transferate prin adopţie în Lumea Nouă. Faptele reprobabile, de-o gravitate cutremurătoare, l-au silit pe primul om al României să-l sune insistent, pe mobilul privat, pe cel de-al doilea ins al ţării. (Nu băgaţi în seamă ierarhiile constituţionale, cum că blândul Nicolae Văcăroiu e al doilea demnitar în stat. Chestiunea e ambiguă, prost reglementată, şi Curtea Constituţională nu a dezlegat încă proaspătul mister postdecembrist!) Dar şi să-i scrie, precum amorezul înşelat, fel de fel de epistole, fie pe ton ultimativ, fie pe ton rugător. Premierul, fire sensibilă şi simţitoare, a mâzgălit şi el vreo două, trei foi şi, plictisit de travaliul olograf, a renunţat să se mai joace de-a scribul.
Cât despre apelurile băsesciene, pe ecranul tăricean nu apărea nici un număr, şi un gentilom cu europapion nu răspunde necunoscuţilor. Doar nu vă imaginaţi că apelantul s-a deconspirat într-atât încât să-şi afişeze numărul personal, că, deh, cunoştea reacţia urâcioasă a fostului său coleg de alianţă! Enervat la culme, pârâciosul din Deal s-a plâns naţiei că prim-ministrul îl tratează cu dispreţ şi pac dosarul de cadre al tovarăşei Clinci. Pe drumul de întoarcere a "mapei", între Cotroceni şi Parchetul General, presa a pus mâna pe documentul compromiţător şi avrameştii nebântuiţi de îndoieli s-au înghesuit pe micile ecrane, la concurenţă cu politicienii zglobii, împărţiţi în tabere pro şi contra. Ba că gestul e un "abuz grosolan", o "porcărie", o "diversiune jalnică", amintind de perioada terorii roşii, ba că e salutar, igienic, democratic, necesar lustrării clasei politice etc.
Eu unul îl văd ca pe o altă răzbunare perfidă a comunismului, care, iată, deşi s-au scurs aproape douăzeci de ani, e în stare să decidă, după criteriile epocii mult hulite, şi titularii portofoliilor ministeriale. Acelaşi comunism, care, din agoniseala întregului popor, i-a umflat indecent şi pe bogătanii patriei, fixând astfel, pe termen lung, reperele înşelătoare ale capitalismului românesc.
Însă clenciul Clinci e, înainte de toate, un nou pretext născocit de preşedinte în gherila politică declanşată pentru eliminarea premierului. Iar Justiţia e o miză uriaşă în bătălia celor doi şi de aici mijloacele murdare folosite de războinicii falimentului nostru naţional. Mă tem că, indiferent de persoana propusă, ranchiunosul domn Băsescu va scormoni cu "ungiile netăiate" în biografia acesteia şi va găsi ceva să-i reproşeze, să o acuze public. Ori că e "tânăr mafiot obraznic", ori că e "procuror ceauşist", semn că, vorba excelentului publicist Adrian Georgescu, "în ţara asta, orice-ai face, nu poţi să fii şi respectat, şi viu". Miza de care vorbeam explică şi campania mediatică, ulceroasă şi veninoasă, desfăşurată împotriva magistraţilor şi componentelor judiciare de la noi. Un clenci ce ne târăşte în catacombele tenebroase ale "Şobolanului purpuriu", împinşi tocmai de politicianul care, deunăzi, condamna oficial, sub privirile umede ale alaiului liiceano-tismănean, sistemul imoral şi ilegitim...
Nici nu s-a isprăvit bine Boboteaza, că Traian Botezătorul a şi-nceput să umble cu iordane. Cică "deviaţionista" Clinci a cam încălcat principiile eticii şi echităţii socialiste, din postura ei de procuror la Olteniţa. Şi-n plus, secretar al organizaţiei de partid fiind, sus-numita a soluţionat cu întârziere o droaie de dosare, a greşit niscaiva încadrări juridice şi, colac peste pupăză, s-a mai şi încurcat în datele de stare civilă ale unui inculpat ciorditor din avutul obştesc. Başca, în zorii "capitalismului de cumetrie", domnişoara Clinci a trădat interesele naţionale şi, trecând de partea duşmanului de moarte – imperialismul american – a diminuat capacitatea de apărare a ţării cu două picioare strategice de infanterist, transferate prin adopţie în Lumea Nouă. Faptele reprobabile, de-o gravitate cutremurătoare, l-au silit pe primul om al României să-l sune insistent, pe mobilul privat, pe cel de-al doilea ins al ţării. (Nu băgaţi în seamă ierarhiile constituţionale, cum că blândul Nicolae Văcăroiu e al doilea demnitar în stat. Chestiunea e ambiguă, prost reglementată, şi Curtea Constituţională nu a dezlegat încă proaspătul mister postdecembrist!) Dar şi să-i scrie, precum amorezul înşelat, fel de fel de epistole, fie pe ton ultimativ, fie pe ton rugător. Premierul, fire sensibilă şi simţitoare, a mâzgălit şi el vreo două, trei foi şi, plictisit de travaliul olograf, a renunţat să se mai joace de-a scribul.
Cât despre apelurile băsesciene, pe ecranul tăricean nu apărea nici un număr, şi un gentilom cu europapion nu răspunde necunoscuţilor. Doar nu vă imaginaţi că apelantul s-a deconspirat într-atât încât să-şi afişeze numărul personal, că, deh, cunoştea reacţia urâcioasă a fostului său coleg de alianţă! Enervat la culme, pârâciosul din Deal s-a plâns naţiei că prim-ministrul îl tratează cu dispreţ şi pac dosarul de cadre al tovarăşei Clinci. Pe drumul de întoarcere a "mapei", între Cotroceni şi Parchetul General, presa a pus mâna pe documentul compromiţător şi avrameştii nebântuiţi de îndoieli s-au înghesuit pe micile ecrane, la concurenţă cu politicienii zglobii, împărţiţi în tabere pro şi contra. Ba că gestul e un "abuz grosolan", o "porcărie", o "diversiune jalnică", amintind de perioada terorii roşii, ba că e salutar, igienic, democratic, necesar lustrării clasei politice etc.
Eu unul îl văd ca pe o altă răzbunare perfidă a comunismului, care, iată, deşi s-au scurs aproape douăzeci de ani, e în stare să decidă, după criteriile epocii mult hulite, şi titularii portofoliilor ministeriale. Acelaşi comunism, care, din agoniseala întregului popor, i-a umflat indecent şi pe bogătanii patriei, fixând astfel, pe termen lung, reperele înşelătoare ale capitalismului românesc.
Însă clenciul Clinci e, înainte de toate, un nou pretext născocit de preşedinte în gherila politică declanşată pentru eliminarea premierului. Iar Justiţia e o miză uriaşă în bătălia celor doi şi de aici mijloacele murdare folosite de războinicii falimentului nostru naţional. Mă tem că, indiferent de persoana propusă, ranchiunosul domn Băsescu va scormoni cu "ungiile netăiate" în biografia acesteia şi va găsi ceva să-i reproşeze, să o acuze public. Ori că e "tânăr mafiot obraznic", ori că e "procuror ceauşist", semn că, vorba excelentului publicist Adrian Georgescu, "în ţara asta, orice-ai face, nu poţi să fii şi respectat, şi viu". Miza de care vorbeam explică şi campania mediatică, ulceroasă şi veninoasă, desfăşurată împotriva magistraţilor şi componentelor judiciare de la noi. Un clenci ce ne târăşte în catacombele tenebroase ale "Şobolanului purpuriu", împinşi tocmai de politicianul care, deunăzi, condamna oficial, sub privirile umede ale alaiului liiceano-tismănean, sistemul imoral şi ilegitim...
