Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guvernul Tăriceanu n-a căzut in urma unei moţiuni de cenzură. Pănă atunci preşedintele Romăniei nu poate invita partidele parlamentare la consultări pentru a desemna un nou prim-ministru. O asemenea prerogativă exista in monarhia constituţională din Romănia de dinainte de instalarea comunismului.
N-aveam nici o indoială că Traian Băsescu nu va fi demis la Referendum. Existau o mie şi unul de motive pentru a fi sigur că romănii nu vor fi de acord cu un fapt atăt de grav cum e căderea unui preşedinte la jumătate de mandat. Ba, mai mult, aşa cum am mai scris, mă aşteptam ca romănii să iasă la vot intr-o proporţie spectaculoasă şi să pună ştampila pe NU. Să ne imaginăm ce s-ar fi intămplat in 1994 dacă Parlamentul il suspenda pe Ion Iliescu. Secţiile de vot ar fi fost luate cu asalt din zori.
Printre cele o mie şi unul de motive se număra şi faptul că Traian Băsescu n-a săvărşit "fapte grave prin care incalcă prevederile Constituţiei". Aşa cum am mai scris (şi nu o dată), Traian Băsescu a fost suficient de abil pentru a nu incălca spectaculos Constituţia in ambiţia de a fi Jupănul Romăniei. Şi cu toate acestea, Traian Băsescu a dobăndit in cei doi ani şi jumătate de mandat prerogative peste cele fixate de Constituţie, obţinănd puteri pe care nu le-a avut nici un alt preşedinte postdecembrist. I-a reuşit acest lucru printr-un proces pe care l-am putea denumi forţarea prevederilor Constituţiei.
Constituţia a fost astfel alcătuită, incăt multe decizii să fie luate in urma unui acord intre preşedinte şi premier. Exploatănd această realitate, Traian Băsescu a procedat in stilu-i deja cunoscut. Cel de a intinde măna şi a lua un bun care aparţine şi altuia.
La inceput, in perioada de miere a raporturilor cu premierul, profitănd de moliciunea acestuia, Traian Băsescu şi-a asumat ca fiind in exclusivitate
de-ale domniei sale decizii prevăzute de Constituţie ca fiind ale amăndurora. Ulterior, după ce relaţiile dintre cei doi s-au răcit şi s-au inrăutăţit, Traian Băsescu a continuat să-şi asume deciziile comune printr-o interpretare in folos propriu a Constituţiei. Acum, profitănd de buimăceala din PSD, dar şi folosind diversiunea mediatică despre o aşa-zisă criză politică, Traian Băsescu a declanşat o campanie isterică de schimbare a Guvernului Tăriceanu. Şi nu e vorba despre discuţiile avute cu liderii PSD, de făgăduielile făcute acestora intr-o manieră negustorească, fără nici o legătură cu democraţia, ci de consultările la care au fost invitate azi partidele parlamentare.
Scrisoarea trimisă liderilor şi dată publicităţii vorbeşte despre o propunere a Preşedinţiei (!) "de a identifica un premier care să prezinte Parlamentului o echipă guvernamentală axată pe reprezentanţi ai PNL-PD-PLD". Să lăsăm la o parte că Traian Băsescu, plecănd de la această propunere, şi-a ingăduit să lanseze o invitaţie unui partid care nu e parlamentar - PLD, dovadă zdrobitoare a arbitrariului la care se dedă după un referendum interpretat după bunul său plac. Să citim scrisoarea şi să ne facem cruce!
Ştiind că nu se mai poate pune problema suspendării, Traian Băsescu incalcă făţiş, in văzul intregii naţiuni, Constituţia. Potrivit Constituţiei, preşedintele are dreptul de a chema partidele la consultări pentru desemnarea unui candidat la funcţia de prim-ministru in două imprejurări mari şi late:
1) După alegeri generale, potrivit articolului 103, alineatul 1.
2) Cănd Guvernul cade in urma unui moţiuni de cenzură, potrivit articolului 110, alineatul 3.
Guvernul Tăriceanu n-a căzut in urma unei moţiuni de cenzură. Pănă atunci preşedintele Romăniei nu poate invita partidele parlamentare la consultări pentru a desemna un nou prim-ministru. O asemenea prerogativă exista in monarhia constituţională din Romănia de dinainte de instalarea comunismului. Ar fi fost de aşteptat ca partidele parlamentare să refuze invitaţia, luănd poziţie faţă de asumarea anticonstituţională a acestei prerogative de către Traian Băsescu. Obsedate de ciozvărta puterii, gata astfel să dea cu tifla principiilor, partidele parlamentare, cu excepţia PRM, au decis să meargă la Cotroceni. Devenind complice la incălcarea Constituţiei de către Traian Băsescu şi, lucru mult mai grav, la asumarea de către preşedinte a unui drept pe care nu-l are: cel de a desemna un premier, pentru că aşa vor muşchii lui. Se repetă astfel in peisaj postdecembrist orbirea politicianistă care a făcut posibilă dictatura lui Carol al II-lea.
Pentru că şi aventurierul cu mustăcioară a distrus democraţia de la noi speculănd punerea intre paranteze a principiilor de către partide de dragul ajungerii sau rămănerii la putere.
Mai mult ca sigur, consultările vor eşua. Traian Băsescu va rămăne cu această prerogativă.
Şi o va folosi din plin şi in cazul altor guverne. Devenind, iată, din preşedinte Rege al Romăniei!
Printre cele o mie şi unul de motive se număra şi faptul că Traian Băsescu n-a săvărşit "fapte grave prin care incalcă prevederile Constituţiei". Aşa cum am mai scris (şi nu o dată), Traian Băsescu a fost suficient de abil pentru a nu incălca spectaculos Constituţia in ambiţia de a fi Jupănul Romăniei. Şi cu toate acestea, Traian Băsescu a dobăndit in cei doi ani şi jumătate de mandat prerogative peste cele fixate de Constituţie, obţinănd puteri pe care nu le-a avut nici un alt preşedinte postdecembrist. I-a reuşit acest lucru printr-un proces pe care l-am putea denumi forţarea prevederilor Constituţiei.
Constituţia a fost astfel alcătuită, incăt multe decizii să fie luate in urma unui acord intre preşedinte şi premier. Exploatănd această realitate, Traian Băsescu a procedat in stilu-i deja cunoscut. Cel de a intinde măna şi a lua un bun care aparţine şi altuia.
La inceput, in perioada de miere a raporturilor cu premierul, profitănd de moliciunea acestuia, Traian Băsescu şi-a asumat ca fiind in exclusivitate
de-ale domniei sale decizii prevăzute de Constituţie ca fiind ale amăndurora. Ulterior, după ce relaţiile dintre cei doi s-au răcit şi s-au inrăutăţit, Traian Băsescu a continuat să-şi asume deciziile comune printr-o interpretare in folos propriu a Constituţiei. Acum, profitănd de buimăceala din PSD, dar şi folosind diversiunea mediatică despre o aşa-zisă criză politică, Traian Băsescu a declanşat o campanie isterică de schimbare a Guvernului Tăriceanu. Şi nu e vorba despre discuţiile avute cu liderii PSD, de făgăduielile făcute acestora intr-o manieră negustorească, fără nici o legătură cu democraţia, ci de consultările la care au fost invitate azi partidele parlamentare.
Scrisoarea trimisă liderilor şi dată publicităţii vorbeşte despre o propunere a Preşedinţiei (!) "de a identifica un premier care să prezinte Parlamentului o echipă guvernamentală axată pe reprezentanţi ai PNL-PD-PLD". Să lăsăm la o parte că Traian Băsescu, plecănd de la această propunere, şi-a ingăduit să lanseze o invitaţie unui partid care nu e parlamentar - PLD, dovadă zdrobitoare a arbitrariului la care se dedă după un referendum interpretat după bunul său plac. Să citim scrisoarea şi să ne facem cruce!
Ştiind că nu se mai poate pune problema suspendării, Traian Băsescu incalcă făţiş, in văzul intregii naţiuni, Constituţia. Potrivit Constituţiei, preşedintele are dreptul de a chema partidele la consultări pentru desemnarea unui candidat la funcţia de prim-ministru in două imprejurări mari şi late:
1) După alegeri generale, potrivit articolului 103, alineatul 1.
2) Cănd Guvernul cade in urma unui moţiuni de cenzură, potrivit articolului 110, alineatul 3.
Guvernul Tăriceanu n-a căzut in urma unei moţiuni de cenzură. Pănă atunci preşedintele Romăniei nu poate invita partidele parlamentare la consultări pentru a desemna un nou prim-ministru. O asemenea prerogativă exista in monarhia constituţională din Romănia de dinainte de instalarea comunismului. Ar fi fost de aşteptat ca partidele parlamentare să refuze invitaţia, luănd poziţie faţă de asumarea anticonstituţională a acestei prerogative de către Traian Băsescu. Obsedate de ciozvărta puterii, gata astfel să dea cu tifla principiilor, partidele parlamentare, cu excepţia PRM, au decis să meargă la Cotroceni. Devenind complice la incălcarea Constituţiei de către Traian Băsescu şi, lucru mult mai grav, la asumarea de către preşedinte a unui drept pe care nu-l are: cel de a desemna un premier, pentru că aşa vor muşchii lui. Se repetă astfel in peisaj postdecembrist orbirea politicianistă care a făcut posibilă dictatura lui Carol al II-lea.
Pentru că şi aventurierul cu mustăcioară a distrus democraţia de la noi speculănd punerea intre paranteze a principiilor de către partide de dragul ajungerii sau rămănerii la putere.
Mai mult ca sigur, consultările vor eşua. Traian Băsescu va rămăne cu această prerogativă.
Şi o va folosi din plin şi in cazul altor guverne. Devenind, iată, din preşedinte Rege al Romăniei!
