x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Computerul de stat cere un restart!

0
Autor: Lucian Mandruta 06 Oct 2007 - 00:00

Suntem prea săraci să ne cumpărăm ceva ieftin - surprinzător, dar inţelepciunea asta din Epoca de Piatră merge şi-n aia de siliciu. Computerele de care au nevoie elevii sunt cele cu care vor face bani. Atunci trebuie să dăm ceva bani pe ele, nu?

Bună ziua, vă prezentăm computerul de 100 de dolari. Nu, nu rulează chiar Office, aşa că nu veţi putea să incepeţi lecţiile de Excel, dar nu e o problemă, că nici alţii nu ştiu. Nici nu poate formata vreun text in Word, insă fetele care vor să se facă secretare ar face oricum mai bine să inveţe să se epileze singure - reduce din costuri. Nu e un computer de jocuri, chiar dacă pare de jucărie. In general e la fel de util pentru educaţie ca o vizită la tiribombe cu elevii unei şcoli de şoferi. Ştiţi, acolo unde sunt maşinuţele alea care se ciocnesc unele cu altele.

De fapt, are vreun sens să cumpărăm computere in şcoli? E aceeaşi dezbatere cu una mai veche: unde sunt mai bune subvenţiile: sub controlul statului sau in buzunarul cetăţeanului?


Sunt pentru a doua variantă, sub forma deducerilor din impozit sau subvenţiilor pe PC şi cap de elev. Nu-s pentru investiţii in cutii care merg in instituţii ale statului, fie că ele sunt şcoli, puşcării sau toalete publice in gări. Pur şi simplu nu acolo e locul banilor noştri.


In afară de asta, statul nu poate alege cele mai bune computere. Şi ştiţi de ce? Pentru că legea il obligă să le ia pe cele mai ieftine. Acestea au de regulă sisteme de operare bazate pe Linux - un mediu respectabil, insă pe care viitorul angajat e foarte puţin probabil să-l intălnească in compania unde işi va căuta slujba (95% Windows, vă spune ceva?). In perspectiva carierei, calculatorul de 100 de dolari e un erszatz de PC, care va fi la fel de folositor in intălnirile tale cu PC-ul adevărat ca şi cunoaşterea pianului.


Evident, 100 de dolari pe un calculator sună minunat ca unealtă de marketing. Dar la fel a sunat şi Caritasul. Şi chiar dacă de data asta locul dlui Stoica e ţinut de Nicholas Negroponte, nimic nu-ţi garantează că investiţia asta chiar face a patra parte din costul unui PC la măna a doua sau al unuia mai modest specificat.


Suntem prea săraci să ne cumpărăm ceva ieftin - surprinzător, dar inţelepciunea asta din Epoca de Piatră merge şi-n aia de siliciu. Computerele de care au nevoie elevii sunt cele cu care vor face bani. Atunci trebuie să dăm ceva bani pe ele, nu?


Sigur, nimic nu ne opreşte să ne tărguim. Microsoft a promis mai demult un sistem de operare simplu şi ieftin, o versiune de Windows după buget. Avem un minister de IT, ce-l costă să intrebe preţul dacă luăm un milion? Tot acolo se pot strănge nişte oferte de configuraţii din China care vor surprinde pe toată lumea prin preţ. Un integrator romăn poate face şi el nişte bani necăjiţi, punănd toate astea laolaltă. Aşa, vom avea chiar calculatoare care chiar folosesc la ceva. Şi de care elevii cool, cu megasisteme acasă, nu răd in pauze.


A, şi incă ceva: computerul de 100 de dolari a fost cumpărat de Libia pentru elevii ei. Hai, măi dragă Gaddafi, din banii aia de petrol n-aveai şi tu de-un Dell măcar?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de