x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Concluzii din alegeri

0
Autor: Adrian Năstase 05 Noi 2014 - 15:18
1. Primul tur al alegerilor de duminică a marcat cea mai mare diferenţă între primii doi candidaţi de după 1992 încoace, deci de peste 20 de ani. Un milion de voturi, peste 10 procente – aceste cifre înseamnă foarte mult pentru forţa candidatului de pe locul 2. Dacă pentru candidatul de pe primul loc cifrele sunt relativ normale (PSD a obţinut mereu scoruri mari, între minimul din 2009: 32% pentru Mircea Geoană, şi 41% - obţinut de mine, în 2004), pentru candidatul de pe locul doi această cifra este un mare eşec.

2. Ponta a câştigat alegerile din Republica Moldova, o premieră pentru un PSD-ist. De fapt, obţinerea unui scor decent în Diaspora este un lucru interesant, din punct de vedere simbolic. O primă concluzie arată că, de fapt, acţiunile Guvernului pentru susţinerea Republicii Moldova au produs rezultate, iar moldovenii chiar simt efectele. În perspectiva integrării Moldovei în UE, acest vot este unul foarte important.

3. Ponta a fost votat de aproape jumătate dintre tinerii care au votat pentru primii doi candidaţi, ceea ce este enorm. Este un lucru mai puţin comunicat, dar el combate major teza că tinerii nu votează pentru candidaţii PSD. Poate că isteria de pe Facebook a unei minorităţi agitate a fost suficient de mare pentru a transmite altceva, dar realitatea faptică este greu de contestat.

4. Au venit la vot mai mult intelectualii (70% dintre cei cu studii superioare au participat la vot) şi cei din urban – şi totuşi, PSD-ul a obţinut cu peste 1 milion de voturi peste Klaus Iohannis. Asta spune ceva despre cât de greşite sunt stereotipurile, în prezent. Cu urban mai mult la vot, cu prezenţă mare în Bucureşti, cu mai mulţi intelectuali decât structura lor în populaţie, cu mai puţini pensionari – scorul covârşitor pro-Ponta spune ceva despre faptul că stânga este, în continuare, o opţiune pentru categoriile educate din România.

5. Oamenii au dat o sancţiune importantă unor personaje ca Monica Macovei. Locul 5 este puţin, foarte puţin pentru pretenţiile sale. După o campanie agresivă, mincinoasă şi jignitoare, după isterii nedemne împotriva celor care votează altfel decât ei, după mesaje de-a dreptul fasciste – iată că, totuşi, votul arată că înţelepciunea românilor a prevalat. Un astfel de candidat nu poate fi decât în afara topurilor, iar cei care cred că un astfel de om politic poate avea un viitor cred că se înşeală.

6. Campania, deşi marcată de diversiuni fără legătură cu dezbaterea prezidenţială, a adus la vot cel puţin la fel de mulţi oameni ca în 2009. Dacă raportăm cifra de prezenţă la numărul românilor rămaşi în ţară, constatăm că gradul de prezenţă e undeva spre 65% chiar, ceea ce arată că interesul românilor din ţară pentru alegerile prezidenţiale este încă foarte mare. Mare păcat că legislaţia actuală nu permite calcularea acestui procent de prezenţă la populaţia din ţară (aşa ar fi normal, şi aşa ar fi fost normal şi în 2012). În acest fel, am fi eliminat o parte dintre analizele greşite care continuă să îi blameze pe români că nu se implică şi că nu vor să participe la vot.

7. Isteria legată de fraudarea alegerilor este o temă reîncălzită din trecut. Şi în 2004 s-a vorbit de furtul voturilor cu softul. Atunci, chiar Traian Băsescu a obţinut un avantaj incorect agitând fără nici un fel de bază (cum s-a dovedit) acuzaţii despre fraude. Am povestit pe larg acel episod în cartea mea, "Cele Două Românii". Aceleaşi acuzaţii le-am auzit sâmbătă, înainte de vot, la o televiziune de ştiri, iar teza fraudării revine în atenţia tuturor, în legătură cu votul din diaspora. Asta, în ciuda tuturor dovezilor că anul acesta au fost mai puţine fraude, au fost mai multe secţii de vot şi au fost proceduri şi mai clare. Dar, mai ales, au fost mai mulţi votanţi decât în trecut în diaspora (argument care, în sine, răstoarnă ideea că celor din afară nu li s-a dat voie să voteze). Sigur, erorile de organizare trebuie rezolvate pentru turul al doilea.

8. România arată similar cu ce a arătat şi în trecut – vot spre dreapta mai mult în Ardeal, vot spre stânga mai mult în Regat. Bucureştiul câştigat, marginal, de stânga. Nu e nimic nou, aşa a fost aproape de fiecare dată. Nu înseamnă diviziune, înseamnă diferenţe de opţiuni şi chiar consistenţa şi consecvenţa în vot. Dacă ani de zile anumite categorii de oameni votează într-o direcţie, şi constatăm că au făcut-o la fel şi acum, acest lucru arată o consolidare a unor repere şi nimic mai mult. Cine trage concluzii despre cum e divizată România din acest motiv este rău-voitor. În fapt, tocmai promovarea ideii existenţei unei astfel de divizări arată incompatibilitate cu valorile pe care ar trebui să şi le asume un preşedinte. În momentul în care cineva care doreşte să ocupe o funcţie atât de înaltă în stat induce în societate astfel de idei preconcepute, chiar el poate deveni un pericol.

9. Diferenţele dintre Românii nu sunt geografice – ci sunt de dezvoltare economică. Iar, aici, harta e mult mai subtilă. Nu avem săracii din Regat şi bogaţii din Ardeal. Avem PIB-ul cel mai mare (mai mare, cu mult, şi decât în Ardeal) în Bucureşti. La fel, avem oraşele mari, care sunt peste tot, nu doar în unele zone – inclusiv Constanţa, Ploieşti, Craiova, Iaşi, pe lângă Cluj, Timişoara sau Braşov. Şi avem multe zone sărace, inclusiv în Transilvania – în zona secuilor, în câteva judeţe cu preponderenţă rurală. Dacă intrăm în discuţii despre cum diferenţele de voturi reflectă diferenţe de dezvoltare dăm dovada de o lipsă de respect faţă de români.

10. Din analiza voturilor, constatăm că, pentru turul doi, vor fi importante atât voturile unor personaje ca Tăriceanu, dar şi cele ale candidaţilor cu iz naţionalist, gen Vadim Tudor sau Dan Diaconescu (care, cumulat, au obţinut aproape 8 procente). Votanţii Elenei Udrea nu par foarte mobilizaţi să mai vină încă o dată la vot şi în turul doi. Iar votanţii Monicăi Macovei sunt în faţa unei disonanţe cognitive – să vină în număr mare pentru a vota împotriva lui Ponta, sau să îşi dea seama că susţinerea pentru un primar condamnat pentru incompatibilitate şi cu probleme încă nerezolvate în justiţie este contrară propriilor discursuri şi păreri. Rămâne de văzut ce va conta cel mai mult în următoarele două săptămâni.

Şi o observaţie finală - când, în 2004, Vadim a anunţat că-i dă voturile lui Basescu, la turul 2, el a fost considerat de unii că este bun; acum, când a anunţat că-l sprijină pe Ponta, aceiaşi îl consideră rău!


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de