Conspiratia lui "sa te simti bine"

UN FOST FUNCTIONAR la Comert Exterior e convins ca viata lui a fost de la un capat la altul o patanie, care merita a fi cunoscuta si de altii. Cum ma prinde, cum se pune pe zis. Fiindca l-a lasat memoria sau poate pentru ca a avut o existenta plicticoasa, imi relateaza de fiecare data aceeasi intamplare. Dar cu alt final. O data aventura s-a petrecut la Berlin, alta data la Praga sau la Buenos Aires. La sfarsit, ma intreaba: "Ei, ce parere aveti?". Imi vine sa-i raspund: Cand era sa muriti la Berlin, parca era mai interesant ca atunci cand era sa muriti la Praga. Dar si cand n-ati murit la Buenos Aires a fost palpitant. Sa vedem cum o sa fie cand n-o sa muriti la Tokyo, fiindca japonezii sunt mai cruzi ca nemtii.

MA STRADUIESC sa inventez nume de locuri si persoane, care sa sune romaneste, nume insa care n-au cum sa existe, in realitate, deoarece au punctul de plecare in absurd. Dupa o vreme, descopar ca numele nascocite de mine exista. Imi pun ambitia si, ca sa nu jignesc cumva o familie ori un intreg sat, compun nume si mai ciudate. Dar si acestea se confirma. Totul a fost inventat chiar si in materie de absurd.

E PE CALE SA SE PIARDA un verb foarte continator: a adora. Oamenii vorbesc de dragoste, de iubire, de amor, desi adoratia e un simtamant in multe privinte mai complet ca dragostea. Doar ca presupune mai multa minte si un anume control al avanturilor glandulare. Partea proasta ar fi ca adoratia e compatibila cu educatia, pe cand amorul mecanic merge si ca practica mocaneasca.

CE ORAS O MAI FI si Bucurestiul asta, al nostru? In toata Europa, serile, noptile si sfarsiturile de saptamana sunt pentru distractie. Daca n-ar vajai masinile, care si ele se grabesc spre casa, dupa ora 20:00, Capitala ar fi un desert, un sfarsit de lume. Romanii se incuie in vizuinile lor de beton. O berarie de pe Strada Ion Maiorescu, deschisa in curtea unei gospodarii - in opinia mea cea mai inteligenta si civilizata mica afacere de familie din cartier - , are ceva dintr-o locatie conspirativa. Un amic care o frecventeaza mi-a spus: n-o pomeni, ca imediat se gaseste un dobitoc care s-o strice. Ciudat targ, Bucurestiul! Iesi si tu intr-o seara in oras, ca sa te simti bine, avand insa senzatia ca savarsesti un lucru contra tuturor, nenatural, snob.

AM PETRECUT VREO DOUA CEASURI pe o banca, intr-un parc foarte circulat, cautandu-l cu privirea pe "omul din popor". Pe omul de rand despre care mi s-a spus, vreme de o jumatate de secol, ca e musai sa fie eroul literar de referinta in orice carte care aspira la gloria artistica. Ei, bine, m-am uitat cu emotia cuvenita momentului de gratie la sute de trecatori si nici unul nu mi s-a parut reprezentativ pentru conditia de "om din popor". Din popor erau toti cei care mi s-au perindat prin fata, dar n-am reusit sa inteleg de ce ar fi asta o virtute mai mare decat aceea de a fi un om deosebit, om de caracter, om de spirit sau om interesant. De fapt, nici unul din oamenii pe care-i intalnim zilnic si la tot pasul nu-i in afara poporului. Marii izolati tot din popor sunt, doar ca insemnati de un destin acut. Poate c-ar trebui sa vorbim de "omul banal", dar daca e banal, inseamna ca e plicticos.