Constituţia, datoria şi deficitul.

Propunerea de introducere in Constitutie a limitei de 3% din PIB pentru deficitul bugetar si de 60% din PIB pentru datoria publica, desi nu este lipsita de temei teoretic, este imprecisa, inoportuna, ineficienta si insuficienta.

Da, chiar si cifrele pot fi imprecise. 3% din PIB dupa care metodologie – luand in calcul arieratele sau facandu-le uitate intr-un deficit quasi-fiscal neraportat, ca pana acum? Diferenta este considerabila, de cateva procente din PIB. si care deficit trebuie sa fie 3% din PIB – cel structural sau cel ciclic? Germania de exemplu face referire la deficitul struc­tural, dar noi urmarim o tinta de deficit ciclic. Diferenta poate fi con­siderabila, alte cateva procente din PIB.

Propunerea este inoportuna din mai multe perspective. In primul rand, Romania are mult de recuperat in ceea ce priveste stocul de infrastructura de transport, dar si infrastructura energetica, informationala, educationala sau de sanatate. Cu mici exceptii, infrastructura este un bun public si necesita bani publici. Romania este ramasa in urma si in privinta absorbtiei fondurilor europene nerambursabile; pentru a-si imbunatati performanta si a atrage cele mai ieftine resurse (fara dobanda), Romania trebuie sa aiba banii pentru cofi­nan­ta­re. Limitarea imediata a deficitului la 3% restrange mult potentialul de finantare a unor investitii si po­ten­tialul de cofinantare pentru fondurile structurale.

In al doilea rand, limitele de de­fi­cit si de datorie sunt conditii pentru intrarea in zona euro. Doar ca tocmai am amanat din nou aceasta tinta pentru 2015. De ce sa ne grabim atunci, cand mai avem cativa ani de ajustari care pot fi astfel gradate pentru a fi mai suportabile social? In al treilea rand, argumentul ca o astfel de limi­ta­re va disciplina clasa politica este in­validat de aplicabilitatea unei po­tentiale modificari a Constitutiei abia dupa anul electoral 2012.

Propunerea este ineficienta pentru ca simpla introducere in Constitu­tie a acestor limite nu va rezolva auto­mat problemele. In Constitutie scrie deja ca Romania este un stat social – ceea ce nu se verifica intrucat avem cele mai mici cheltuieli de protectie sociala din UE. Mai scrie si ca statul este obligat sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent – dar sunt mili­oane de romani care traiesc sub pra­gul saraciei, sau care n-au mai suportat saracia si au emigrat.

Daca aceasta ar fi o metoda eficienta de atingere a tintelor, atunci ar trebui sa avem in Constitutie trecute toate tintele pentru zona euro, eventual intarite. De exemplu, inflatia sa fie interzisa prin Constitutie. Sau, pentru a intra in zona statului social, somajul sa fie limitat prin Constitutie la 2% (rata naturala). Fireste, ar trebui trecuta in Constitutie si cresterea economica – minim 5% pe an ar fi un ritm acceptabil.

Sa dam doua exemple de ineficienta. Primul vine din SUA – care impun prin lege o limita a datoriei publice. In ultimii 40 de ani aceasta limita s-a modificat de 74 de ori, si acum este o dezbatere intensa despre o noua modificare. Intr-adevar, ce se intampla cand se atinge limita prevazuta? Intrucat nu te mai poti imprumuta ca sa dai banii inapoi, inseamna ca intri automat in incapacitate de plata? In SUA problema e rezolvata tot de Constitutie, dar invers: "validitatea datoriei publice a SUA nu poate fi pusa la indoiala" (amendamentul 14) – cu alte cuvinte toata datoria trebuie platita, indiferent daca a depasit limita. si atunci la ce mai foloseste limita? Pe masura ce te apropii de ea, rata dobanzii ar trebui sa creasca penalizator, pentru ca ar creste riscul de incapacitate de plata. Daca limita nu ar creste, atunci ar trebui prioritizate platile si unii creditori ar ramane neplatiti.

Un alt exemplu de ineficienta vine din Romania. Legea Responsabilitatii Fiscal-Bugetare prevede ca Guvernul nu poate initia un act normativ de crestere a salariilor cu sase luni ina­in­te de alegeri. Deci anul viitor nu ar pu­tea creste salariile in aprilie si in oc­tombrie, cum a anuntat deja Guvernul? Gresit, ele pot creste, pentru ca Gu­vernul va initia legea respectiva mai devreme, chiar daca efectele ei se vor produce mai tarziu... si iata cum le­gea responsabilitatii devine ineficienta. Limitarea prin Constitutie a defi­ci­tului va creste doar apelul la inovatii pentru inregistrarea unor cheltuieli in afara bugetului sau pentru inregistrarea ca venituri bugetare a unor venituri care in mod normal sunt extra­bugetare (precum cele din priva­ti­zari).

In sfarsit, propunerea de limitare prin Constitutie nu este oricum suficienta, pentru ca nu este insotita de penalitati. Daca se spunea "Guvernul care inregistreaza un deficit de 3% din PIB este considerat automat de­mis", aceasta ar fi fost intr-adevar o co­nstrangere dura. Dar cine e che­mat sa calculeze deficitul? Tot Gu­vernul, fireste... O ultima infor­ma­tie: SUA au inregistrat deficit bugetar de la declararea independentei (1776) si pana in prezent in toti anii, cu ex­cep­tia a doi ani (1835-1836) care au fost imediat urmati de o recesiune puter­ni­­ca. O politica economica inteleapta trebuie sa urmareasca reducerea deficitului si o limitare a datoriei. Dar stabilirea unor limite prin Constitutie este imprecisa, inoportuna, ineficienta si – paradoxal – insuficienta.