Cosasi odihnindu-se

E MAI GREU sa pictezi tarani cosind decat cosasi odihnindu-se. De aceea, poate, in arta romaneasca artistii care sa fi pictat oameni la munca sunt putini, iar cei care au infatisat odihna, multi. Mai trebuie sa existe o explicatie la gustul pentru statul degeaba. Amatorii de arta sunt ei insisi oameni ai placerilor repausului. Nu-i frumos ca tu sa stai lungit in fotoliu cu pipa-n gura si sa te uiti la un tablou, unde altii se dau de ceasul mortii cosind pe arsita.

IA STAI ASA - mi-a zis intr-o noapte, pe cand veneam de la o berarie, amicul Dinu din New York - cum vine asta?! Tu, romanul sarac, iti poti permite sa-mi vii o luna in America, in fiecare an, ca sa mi te vaiti ce saraci sunteti voi in Romania, iar eu, yankeul parlit, care nu-mi pot ingadui nici macar o saptamana la doi pasi de aici, in Mexic, nu numai ca te ascult, dar te si compatimesc. Si in loc sa-ti dau tie taxiul, ca sa vezi cum se castiga banul, cocosandu-te zece ore la volan cu toti dementii pe banca din spate, n-am alta grija decat sa te fac sa te simti bine, sa te duc pe la carciumi si sa-ti dau si un dolar de buzunar. Doar ca sa ma mint frumos, ascultandu-te ce bine o ducem noi, americanii!

O LIFTIERA DIN CASA SCANTEII imi spune ca muta liftul in sus si in jos de mai bine de treizeci de ani. O compatimesc in gand - Ce soarta, sa stai inchis atata amar de vreme intr-o cutie! - , iar femeia ma compatimeste cu glas tare: "Va stiu, ca ati venit aici o data cu mine. Era prima mea zi la lift si la dumneavoastra prima zi la "Casa Scanteii"". Daca as reusi sa-i citesc gandurile femeii, as afla si completarea: Ce soarta pe bietul baiat, sa vina treizeci de ani zilnic in cosciugul asta de Casa Scanteii!

O EMISIUNE absolut naucitoare pe canalul Discovery, despre soarta grea a echipei de imbalsamatori din Mausoleul lui Lenin. Oamenii se plang ca nu mai e ca odinioara, cand lucrau aici zeci de oficianti ai mumiei, ca patria mama e nerecunoscatoare, ca vor iesi la pensie cu tot atatia bani ca un gropar de rand. Pentru armata de trantori de elita din Mausoleu, diminuarea vadita a respectului pentru cei care atingeau zilnic moastele lui Lenin e semnul Apocalipsei. Pentru ei, lumea a inceput cu Lenin si se va sfarsi cand mumia va ajunge intr-un depozit cu relicve.

O SEAMA DE CONVENTII sociale, cum ar fi impartirea zilei in cicluri de opt ore, ce pareau cuceriri, nu ale comunismului, ci ale civilizatiei sfarsitului de mileniu, si-au pierdut, fara sa se sesizeze nimeni, autoritatea. Oare cum se spunea? Opt ore munca, opt ore odihna si opt ore somn? Nu-mi aduc tocmai bine aminte ce era cu al doilea opt. Somnul nu-i tot odihna? Nu m-am gandit, de fapt, niciodata la ce voia sa zica in intregul ei regula celor trei de 8. Eram probabil convins ca o imparteala mai chibzuita nici nu era de conceput. Desi in subconstient socoteam ca imparteala e mai mult pentru ceilalti, mie cuvenindu-mi-se ziua lumina de munca si iar munca. Va mai fi existand oare in Romania un singur om preocupat de cei trei opt ai edificarii "omului nou"?