Crede şi nu cerceta

Citesc din Constitutia Romaniei (2003), articolul 29, despre Libertatea constiintei:
"(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine".

Acum, sa aplicam aceste doua articole la conditiile de educatie – publica si gratuita – oferite de statul roman copiilor, de la gradinita pana la terminarea liceului.
Fapt: desi Constitutia ne garanteaza noua ca parinti (sau tutori) libertatea propriilor convingeri in privinta educatiei copiilor, aceasta devine de neaplicat in contextul real al invatamantului romanesc in care, pe de alta parte, o alta lege ne obliga sa ne inscriem copiii.

Constitutia nu impune norme calitative pentru invatamant si in situatia in care eu, ca parinte, ajung la CONVINGEREA ca scoala are un nivel calitativ foarte scazut, nu pot sa fac nimic in sensul alineatului 6 de mai sus – ma vad privat de dreptul de a asigura educatia copiilor mei potrivit propriilor convingeri, in interiorul aceluiasi sistem public, guvernat de aceeasi Constitutie.

Iar modul in care se preda religia in scoli – la presiunile BOR – incalca flagrant, si in teorie, si in practica, alineatul 1, prin ingradirea libertatii de constiinta. Desi "Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale", statul ofera, prin modul de aplicare a legii invatamantului si prin toleranta excesiva, contextul ideal ca BOR sa incalce aceasta prevedere constitutionala.

Este aici un soi de complicitate ipocrita, imorala si anticonstitutionala: politicienii, indiferent de convingerile personale, se declara public credinciosi ca sa stranga voturi intr-o tara in care biserica ortodoxa este pe primul loc la incredere in sondajele de opinie, cu 82% (februarie 2011). Un candidat n-ar avea nici o sansa sa fie ales primar sau parlamentar daca se pune rau cu clerul din comunitatea sa. Astfel, se perpetueaza, in practica, in toata societatea, la toate nivelurile, mai ales in invatamant, aceasta subminare a celor doua alineate din articolul 29. Si tot astfel se deterioreaza practic din start calitatea invatamantului, prin imposibilitatea de a fi respectate cele doua alineate.

Sistemul constrange copiii – si prin ei, si parintii – sa adopte si sa adere la o credinta religioasa si nu ofera posibilitatea parintilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori. Si "politica" se face asa: intr-o tara in care exista 18.300 de biserici (!) – dar numai 4.700 de scoli generale si 425 de spitale – este clar de ce un procent extrem de mic de parinti (6%) stiu ca au dreptul sa-si scuteasca copiii legal, printr-o cerere, de la orele de religie.

Mi se pare revoltator cum statul esueaza lamentabil in a asigura o calitate inalta invatamantului, dar are grija ca religia crestin ortodoxa sa fie bine predata la scoala, chiar cu incalcarea Constitutiei. Asta miroase de la o posta a "educatie" sub lozinca "crede si nu cerceta".