Criptomonedele caută legitimitate în aur?

Preţul aurului s-a oprit din scădere după declaraţiile lui Donald Trump privind reintroducerea barierelor vamale. Asta ar suna ca o declaraţie de război şi, de regulă, în astfel de situaţii se caută metal galben. De fapt, un declin economic asociat cu aşa ceva reprezintă cadrul tipic pentru plasamente în vechiul etalon monetar.

Problema este însă că nu doar aurul se apreciază, ci şi criptomonedele. Oare s-au inventat deja produse care să le împacheteze împreună cu metalul preţios? Dacă se întâmplă acest lucru, e extrem de nociv. În măsura în care preţul aurului îşi reduce volatilitatea nu mai indică lipsa de eficienţă şi neîncrederea în hotărârile decidenţilor.

Reformulez. E posibil ca cei care au greşit secvenţa şi s-au apucat să spele bani prin intermediul criptomonedelor să le mixeze cu aurul. Nu prea pot recurge la produse financiare şi indici bursieri, fiindcă atitudinea celor ce realizează plasamente de acest fel nu e legată de raţionalitatea investiţiilor, ci de fuga din ele. Nu au cum să apeleze la alte mărfuri, să meargă spre produse energetice, precum gazele, deoarece dinamica preţurilor vădeşte că nu ne găsim în faza de boom, deci n-au cum să constituie un debuşeu. Se poate utiliza doar aurul, dar cu riscul să-i fie terfelită imaginea, în contextul în care se ataşează de el o nonvaloare, ceva artificial, care nu e conectat la cererea şi oferta de pe pieţe.

Ca să fie şi mai clar. După politici ce au generat creşterea intermedierii financiare timp de 15 ani, izbucnirea crizei a îndreptat lichiditatea – în circumstanţele unor dobânzi scăzute – spre aur şi criptomonede. Refugierea a avut loc şi ca urmare a combaterii spălării banilor, fiindcă s-a  încercat prin intermediul legislaţiei să se evite ca resursele din relaxarea cantitativă să fie deturnate. Morala este că, în lipsa unei legislaţii privind criptomonedele, e de dorit ca ele să nu aibă legătură cu blockchain-urile.