x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Criza ostaticilor - mai multe ipoteze

0
02 Mai 2005 - 00:00
Criza ostaticilor  -  mai multe ipoteze


Miercuri, 27 aprilie 2005, la expirarea celui de-al doilea ultimatum, toate televiziunile si-au intrerupt programele obisnuite pentru a transmite stirea potrivit careia s-a aflat, din surse oficiale, ca partea romana a cerut rapitorilor eliberarea lui Marie-Jeanne drept conditie pentru continuarea negocierilor.

TaCERE. Miercurea trecut`, cu c~teva ore nainte de expirarea celui de-al doilea ultimatum dat de r`pitori, autorit`]ile statului au solicitat, printr-un comunicat al Departamentului de Comunicare Public` al Pre[edin]iei, prelungirea termenului-limit`. De atunci, r`pitorii nu au mai dat nici un semn de via]`
Potrivit aceleiasi stiri, grupului care-i detine pe cei trei jurnalisti impreuna cu ghidul lor i s-ar fi adus in sprijinul cererii urmatoarele argumente: poporul roman nu admite ca o femeie sa fie tratata astfel; Marie-Jeanne poarta numele Fecioarei Maria, pentru care poporul roman are un cult deosebit; Fecioara Maria e pomenita in mai multe locuri din Coran.

Autoritatile, in frunte cu Traian Basescu, au mustruluit presa romana, pentru ca s-a lasat intoxicata si, la randu-i, a intoxicat opinia publica din tara cu tot felul de stiri absurde. Luand aminte la aceasta mustruluiala, poporul roman a pus stirea de miercuri seara pe seama unei noi intoxicari a presei libere si independente de catre elemente pe care Traian Basescu le va arata cu degetul la finele crizei. Avea si motive sa creada ca e o noua intoxicare:

1) El, poporul roman, nu se prea recunostea in dubla ipostaza pe care i-o propunea stirea:
  • a) cea de popor care nu sufera relele tratamente aplicate unei femei, stiuta fiind traditionala obisnuinta a barbatilor romani de a-si carpi nevestele.
  • b) cea de popor pentru care Fecioara Maria e obiect de cult deosebit, stiut fiind ca poporul roman e ortodox si nu catolic.

    2) Era greu de presupus ca niste teroristi care au luat ostatici trei jurnalisti straini, asumandu-si riscul de a fi lichidati pe loc de fortele multinationale in eventualitatea ca vor fi prinsi, se vor sensibiliza brusc la argumentul ca Fecioara Maria e pomenita in Coran si, cu ochii inlacrimati de emotie, o vor elibera pe cea care poarta numele de Marie, cerandu-si scuze ca n-au stiut ca Marie e totuna cu Maria.

    3) Pana miercuri seara se spusese poporului roman, si mai ales ziaristilor acestui popor, sa nu faca vreun gest care sa puna in primejdie viata ostaticilor. Poporul roman si ziaristii sai s-au supus fara sa cracneasca. Nu de alta, dar din filmele americane stiau ca detinatorii de ostatici sunt insi plini de hachite, gata sa lichideze un ostatic sau pe toti la prima enervare. Drept urmare, poporul roman n-a cartit nici cu o virgula fata de felul in care a abordat Traian Basescu rezolvarea crizei. Nu l-a intrebat cum se face ca-si asuma singur eliberarea ostaticilor, in conditiile in care rezolvarea crizei e o chestiune a presedintelui Romaniei si nu a cetateanului Traian Basescu. Or, potrivit Constitutiei, presedintele e obligat sa consulte, in astfel de situatii care intereseaza intreaga natiune, partidele politice parlamentare si neparlamentare, societatea civila, liderii de opinie. Nu l-a intrebat pe Traian Basescu, de asemenea, cum de s-a ajuns la ultimatumul din 26 aprilie, in conditiile in care domnia sa declara, nu mai departe cu doua saptamani in urma, ca autoritatile romane sunt in contact zilnic cu grupul care-i detine pe ostatici, multumindu-le pentru ca se poarta frumos cu acestia. Sub semnul aceleiasi intelegeri de a nu face vreun pas gresit, poporul roman nu s-a intrebat de ce a fost folosita criza ostaticilor pentru a-l compromite pe Ion Iliescu inaintea Congresului PSD.

    Acum insa, potrivit stirii, insusi Palatul Cotroceni facea un pas gresit, in stare sa puna in pericol viata ostaticilor. Cu doar cateva ore inaintea acestei stiri, Administratia Prezidentiala difuza un comunicat potrivit caruia autoritatile romane solicita prelungirea termenului-limita si cer Consiliului Inteleptilor din Irak implicarea in eforturile de eliberare a ostaticilor, inclusiv prin initierea de negocieri. Stirea difuzata de televiziuni si reluata a doua zi de toate ziarele contrazicea flagrant acest comunicat oficial. Comunicatul trada o Autoritate aflata intr-o situatie disperata. Stirea dezvaluia o Autoritate care-si arata muschii, pentru ca asa ceva era pretentia de a elibera un ostatic drept conditie pentru continuarea negocierilor. De la inceputul crizei se sustinuse de catre Cotroceni ca fundamentala, decisiva in eliberarea ostaticilor ramane negocierea. In interventia sa din 13 aprilie 2005, Traian Basescu identifica drept succes salutar faptul ca s-a intrat in legatura cu gruparea care-i detine si ca se pastreaza aceasta legatura. Stirea difuzata miercuri seara ameninta pe rapitori ca nu vor fi reluate negocierile daca Marie-Jeanne nu-i eliberata. Orice om normal sesiza riscul urias pe care si-l asuma Traian Basescu. Daca Marie-Jeanne nu-i eliberata, cei care vor taia legatura vor fi nu teroristii, ci romanii. Aceiasi romani care se felicitau nu demult pentru ca au intrat in contact cu grupul detinator se aratau acum gata sa renunte la aceasta legatura, deoarece poporul roman s-a suparat rau de tot ca o femeie cu numele de Maria e tinuta ostatic in Irak.
    Cum sa nu presupui ca stirea era o intoxicare?

    Informatii venite inca din seara respectiva, confirmate a doua zi, dezvaluiau insa ca stirea nu era o intoxicare. Cotroceniul ii convocase pe jurnalistii acreditati pe langa Presedintie si le dictase stirea, cerandu-le sa precizeze ca e din surse oficiale. Mai mult, in aceeasi seara, la Cotroceni fusesera convocati directorii si redactorii-sefi ai departamentelor de stiri ale radiourilor si televiziunilor pentru a li se indica sa nu mai cheme lumea in strada, deoarece prin asta fac jocul teroristilor. Li s-a sugerat, cand nu li s-a spus de-a dreptul, ca rapitorii profita de presiunea strazii pentru a mari suma ceruta drept rascumparare.

    Criza ostaticilor din Irak apartine acelor evenimente extrem de riscante pentru analist. Fiind vorba despre un eveniment in desfasurare, in orice clipa textul aparut poate fi contrazis flagrant de catre dinamica realitatii. Tinand cont de aceasta, ne vom limita la trecerea in revista a catorva posibile explicatii ale comportamentului de miercuri al autoritatilor:

    1) Cotroceniul a ajuns la concluzia ca rapitorii vor o suma de bani si nimic mai mult. In aceste conditii, primesc explicatii plauzibile multe dintre elementele momentului de miercuri. Strada nu trebuie sa mai faca presiune, pentru ca, astfel, teroristii sa se multumeasca cu suma oferita de Guvernul roman. Stiind ca rapitorii vor bani, partea romana isi poate permite sa puna conditii. Grupul se va invoi s-o elibereze pe Marie-Jeanne, asigurat fiind ca suma va ramane aceeasi. Pentru niste oameni care vor doar bani nu mai conteaza cati ostatici detin. Pentru a nu i se reprosa Cotroceniului c-a negociat cu niste teroristi rascumpararea, s-a apelat public la interventia unor instante din Irak. La o adica, eliberarea ostaticilor va fi pusa pe seama acestei presiuni. In plus, invocarea rolului jucat de fortele irakiene in eliberarea ostaticilor inlatura pericolul ca romanii sa se dezlantuie impotriva arabilor de la noi, pericol creat de identificarea lui Omar Hayssam si a Mafiei arabe drept complici ai rapitorilor.

    2) Cotroceniul stia mai de mult ca grupul vrea sa determine retragerea militarilor romani din Irak. Nu santajand autoritatile de la Bucuresti cu executarea ostaticilor, ci influentand opinia publica din Romania. Ar fi vorba, astfel, despre o schimbare de tactica in lupta impotriva Fortei multinationale. In paralel cu sporirea atentatelor impotriva americanilor si a irakienilor taxati drept colaborationisti, luarea de ostatici din randul cetatenilor ai caror tari n-au decis inca retragerea e folosita pentru a provoca si spori presiunea opiniei publice asupra guvernelor. Astfel s-ar explica laitmotivul celor trei jurnalisti din caseta-soc de marti seara: oficialii, presedintele indeosebi, refuza sa retraga trupele; romanii trebuie sa iasa in strada pentru a-i obliga s-o faca. Dupa difuzarea casetei, miscarea de strada impotriva prezentei noastre in Irak s-a amplificat. Liderul acestei miscari a fost tatal lui Marie-Jeanne, senatorul Ion Vasile. Descoperind tactica grupului, Cotroceniul a schimbat brusc frontul de lupta. Eforturile s-au concentrat pe contracararea influentei grupului asupra opiniei publice. Asa se explica numeroase elemente ale miscarii de miercuri seara. Si apelul public la Consiliul Inteleptilor, institutie care sprijina rezistenta irakiana, dar care, implicandu-se, da un semnal opiniei publice din Romania ca fortele de rezistenta nu considera trupele noastre ca fiind de ocupatie, ci, asa cum a incercat Traian Basescu sa demonstreze in 13 aprilie, ca dand o mana de ajutor poporului irakian. Asa s-ar explica stirea privind cererea de eliberare a lui Marie-Jeanne, stire menita a da sah grupului scotand din disputa tema retragerii, dar si a paraliza actiunile senatorului Ion Vasile. Astfel s-ar explica rugamintea adresata televiziunilor de a nu mai scoate oamenii in strada si indicatia data televiziunilor, al caror patron e Traian Basescu, de a indemna pe romani sa nu mai protesteze, ci sa se roage si sa aprinda lumanari. Daca asa stau lucrurile, celula de criza a pus grupul in dificultate. A trece la lichidarea ostaticilor sau a unuia dintre acestia ar fi asumarea riscului ca opinia publica din Romania, pe care grupul o cunoaste destul de bine in caracterul sau atipic, sa ceara nu retragerea, ci trimiterea de noi trupe in Irak.

    3) Cotroceniul stie sau isi da seama ca soarta ostaticilor e pecetluita. In aceste conditii, manevra de miercuri e menita a diminua impactul catastrofal in opinia noastra publica. Daca ostaticilor li se intampla ceva rau, Cotroceniul poate spune ca n-a fost din cauza c-a refuzat retragerea trupelor din Irak, ci pentru ca teroristii n-au vrut nici macar sa negocieze. Daca ar fi vrut sa obtina retragerea, ar fi dat gestul de bunavointa cerut. Mai mult, in conditiile in care diferite forte din Irak, inclusiv cele antiamericane, au intervenit in favoarea ostaticilor, rezulta clar ca grupul n-are drept scop eliberarea tarii, ci e un grup de criminali pur si simplu. Si de la niste criminali te poti astepta la orice. Inclusiv sa-i fi lichidat pe ostatici asa, pentru ca asa voiau muschii lor.

    Indiscutabil, evolutia evenimentelor va confirma doar una dintre ipoteze. E un lucru de care cititorii acestui articol trebuie sa tina neaparat seama cand il vor parcurge.
  • Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   poporul,   grupul,   miercuri,   irak,   roman,   drept,   seară,   ştirea,   ostaticilor

    Ştiri din .ro


    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de