x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cu Elena Udrea la prăşit

Cu Elena Udrea la prăşit

de Ştefan Mitroi    |    20 Aug 2013   •   08:37

M-am gândit, când am văzut-o coborând din mașină, c-o să întrebe unde locuiește soacra lui Videanu. Altminteri, ce să caute Elena Udrea în satul nostru? Și când? La două zile după sărbătoarea de Sfântă Mărie! De unde să găsești lăutari și câțiva oameni în putere, care să încropească o horă? Fiindcă așa s-ar fi cuvenit să se întâmple. Elena Ceaușescu fusese așteptată în zadar, nu venise.Tot așa, Elena Lupescu și, mai încolo, spre începuturi, Elena Cuza. Era ca și cum veniseră toate cu Elena de acum. Cum să n-o aștepți cu o horă? Sau cel puțin cu un cal alb în șaua căruia să se plimbe protocolar prin mijlocul satului. Ca să vadă locul în care a fost școala. Sau pe cel în care a funcționat dispensarul. Dacă nu, măcar casele în care au fost oameni. În unele mai sunt și acum. Pentru că e sâmbătă și ei sunt bătrâni, îi vezi stând pe scăunele la porți. Elena Udrea îi vede și ea. Chiar pentru asta pare să fi venit, ca să-i vadă.O văd și ei și nu le vine să creadă.
   
Aoleu, fată! țipă Leana lui Țeapă, ridicându-se în picioare în fața Leanei de la București, care s-a oprit taman în dreptul lor. Marin al lui Pearcă se saltă și el în două picioare. Nelu Croitoru, la fel. De jucat, zice acesta din urmă în gând, aș juca, dar cine să ne cânte? Se lămurește însă repede că Elena Udrea n-are o asemenea intenție. Unde stai matale? îi zice Elena Udrea Elenei locale. Uite chiar acilea, răspunde pierită vecina mea de peste drum, arătându-i musafirei casa din spate.Și ceva treabă de făcut prin curte n-ai? întreabă fosta doamnă Cocoș. Ca un făcut, tocmai în clipa aceea se pune pe cucurigat un cocoș, obligând-o să repete întrebarea. Ptiu, fire-ai al moartii! suduie Leana nostră, cu vocea măruntă, măruntă de tot, după care capătă putere și răspunde: Am, pupa-ți-aș tălpile, dar nu prea mai poci, că sunt bătrână! Te superi dacă te rog să-mi arăți? zice cu blândețe Leana cealaltă. Nu mă supăr neam! capătă curaj fata lui Țeapă și-o poftește să-i arate. Începe cu rufele ce le are de spălat. Elena Udea își sufelcă mânecile într-o clipită și-și vără mâinile prospăt bronzate în albia de rufe. Într-o jumătate de ceas le dă gata. Ar mai fi, zice gazda după asta, de spart niște lemne și de prășit buruienile din grădină.
   
Vă poftim și pe noi, strigă Marin Pearcă din șosea. Ar striga și Nelu Croitoru, dar i s-a uscat gura de ciudă. De ce nu l-o fi întrebat întâi pe el? Că e mai bătrân decât Leana și are și el destule treburi de făcut. După ce termină cu Leana, Elena Udrea pornește plină de energie spre casa lui Pearcă. Între timp, s-au adunat vreo zece babe și tot atâția moșnegi lângă mașina neagră ce așteaptă pe marginea drumului. Spre seară, când Elena Udrea  apare, îi cer în cor să-i ajute și pe ei. Ea le promite că se va întoarce la toamnă, când începe culesul viilor. Nelu Croitoru își freacă palmele mulțumit. E primul pe listă.
  
Leanii lui Țeapă îi dă mâna să fie veselă. Așa femeie vrenică n-am văzut în viața mea, puță Lică! țipă ea în limbaj local în urma mașinii ce se îndepărtează.Țipă atât de tare încât, fără să vreau, mă trezesc!

×