Intre mistica si gimnastica, auriferele antilope au ales: chermeza ramane, gloria trece. M-am tot gandit: puteau sa inchirieze o manastire, sa ia in leasing o cetate parasita, sa dea o spaga si sa imprumute un bombardier. Era ceva: filma vreun inger prin hublouri, dar toata tarasenia ar fi ramas in cer. Pe mare te mai vad delfinii, soptesc apoi scafandrilor si-ar fi ajuns totul la ochiul paparazzilor. Puteau apoi sa-si cumpere masti venetiene sau moldovene. De la tarani. Puteau sa-si faca lifting, sa se vopseasca in clovn. Dar nu! Ele au fugit cum internistele dupa soldatii in permisie. Ce-mi place pana la urma din tot mambo-ul acesta e urmatorul lucru: o sala de gimnastica pustie, noaptea, e cu mult mai mult decat o camera de tortura.