Cultura probei

Intre atatea inombrabile si enervante aberatii trambitate in ultimul patrar pesedist de fanfaronul Blanculescu, unele de-o gaunosenie monumentala, fostul ministru al Controlului a plasat si un adevar crud, de necontestat. In mustiucul activistului trompetist cu morga de inchizitor, truismul si-a pierdut dintr-o data forta, incisivitatea, strivit de demagogia emfatica a galagiosului cuvantator. Pe parcursul campaniei electorale din toamna trecuta, cabotinul Blanculescu a marturisit ca omologii straini i-au reprosat deseori inexistenta unei culturi a probei in spatiul judiciar romanesc. Nici ca se putea un diagnostic mai precis al bolii de care sufera Justitia damboviteana, insa remarca n-a facut cariera in mediile de specialitate dambovitene si n-a starnit, cum era firesc, dezbateri aprinse si seminarii tematice. Cat despre presa, aceasta nu s-a sinchisit sa trateze durerosul subiect, atenta iarasi la picanterii si frivolitati latrinare, aducatoare de ratinguri banoase. Din ignorarea realitatii decelate de observatorii de afara, presedintele in exercitiu al Romaniei nu s-a sfiit sa declare ca un ambasador occidental i-a spus ca "Vrem sa vedem multe arestari. Ne convingeti ca luptati impotriva coruptiei daca vor fi multe arestari", dar a refuzat sa-l deconspire pe vorbitorul surprins in delict de exces. (Si asta in contextul in care "jupanul" absolut al Cotrocenilor taman ce-si exprimase public dezgustul pentru mediatizarea excesiva si perversa a cazurilor aflate inca pe rolul Parchetului. De asemenea, slobodul promitent de "tepe" s-a mai rastit si la institutiile implicate in combaterea coruptiei indigene, carora le-a transmis, asa, intru stimulare, si un ultimatum de sase luni!) Acasa la ei, in tarile civilizate din care vin cu morga aceea de atoatestiutori, nu se intampla deloc astfel. Ba, dimpotriva, arestarile nu curg pe banda rulanta, sunt doar exceptii de la regula. Daca nu ma credeti, cititi comunicatul sosit dinspre SUA referitor la concluziile anchetei privind imprejurarile producerii accidentului soldat cu moartea chitaristului Teo Peter. Ei bine, in viziunea autoritatilor americane, nu puscasul marin este vinovat, ci… semnele de circulatie, cam dosite indaratul copacului cocosat si alte "chichite avocatesti", in limbajul peiorativ al neaosilor condeieri, transformati in gazi mediatici. Acolo, in statele de drept, cultura probei, prezumtia de nevinovatie si principiul "in dubio pro reo" ("dubiile sunt interpretate intotdeauna in favoarea inculpatului", pe intelesul novicilor) sunt stalpii solizi pe care se sprijina Justitia. O Justitie obsedata de reguli si proceduri, a caror respectare este sfanta, si nu arbitrara. Iar cand unii le incalca, sistemul reactioneaza prompt si eficace, risipind orice posibilitate de abuz, de injustitie; mai mult, arestarile nu se fac la o ridicare nervoasa de spranceana prezidentiala, ca la noi, ori la toanele vreunui stabulet local sau central, in timp ce cautiunea este menita sa inlocuiasca, temporar ce-i drept, detentia cu libertatea. Si, la urma urmei, cui foloseste incatusarea celor banuiti de fraude economico-financiare? In aceste situatii, prioritatea societatii este recuperarea sumelor de bani drenate ilicit, nicidecum decorarea aresturilor cu trofee judiciare purtate ostentativ pe ecranul televizorului, si de aceea statul trebuie sa gaseasca solutii reparatorii, nu doar punitive.

Paradoxal, dar eliberarea prematura si neasteptata a "fiorosului" Mischie, de un judecator insensibil la presiunile mass-media, este punctul de plecare in extirparea cangrenei ce a cuprins trupul slabit al Justitiei bastinase. (Caci nimeni nu spera in punerea in libertate a baronului gorjean, desi nu-mi explic cum, dupa vreo doi ani de ancheta, exact acum, in zorii epocii oranj, insul prezinta brusc pericol pentru ordinea publica. Si, la fel de ciudat, procurorii se plang ca hotararea instantei ii impiedica sa stranga probele in acuzare, repet, dupa doi ani de cercetari…) Si mai e ceva. Ce cauta puzderia de "mascati" imprejurul unor indivizi care n-au comis infractiuni de violenta? Sau e nevoie de spectacol, de amagirea vulgului cu imaginea autoritatilor vigilente, mereu pe faza cand linistea cetateanului e, aparent, amenintata? Tinerii juristi sunt obligati sa se dezbare de patima si teama, inamicii adevarului judiciar, si sa fie indiferenti la mercenariatul agresiv-interesat al oamenilor de presa si al efemerilor stapani. Viitorii magistrati si cei abia unsi sunt datori sa nu uite ca o justitie "spirt" (Basescu dixit!) presupune, nu "martieni", vorba presedintelui C.S.M., ci o cultura a probei infailibile, in stare sa asigure obtinerea dovezilor in conditii de legalitate si interpretarea lor impartiala. Altfel, vom avea in continuare o injustitie administrata fara scrupule de partidul ajuns la putere (sub pretextul starpirii dusmanului de clasa) si livrata populatiei in loc de program de guvernare.

Lupta anticoruptie a devenit, din nefericire, o lozinca searbada, precum lupta pentru pace de odinioara, un stereotip politicianist-verbal obositor, prin lipsa de credibilitate si eficienta. O vocabula electorala, o goanga partinica prafuita, ce altceva - , aruncate prostimii famelice spre deliciul comunitatii internationale, uimita de apucaturile noastre de calfe superficiale, confuze si neserioase.