Cum am exportat clasa de mijloc și am rămas doar cu forța de vot

Ca să cităm din clasici, în perioada postcomunistă, România, în loc să stimuleze productivitatea, a contat pe redistribuire.

Concurenţa pe pieţe a fost înlocuită de competiţia pentru o porţie cât mai mare de redistribuire. Iar marea problemă este că aceasta din urmă nu-i poate face pe toţi bogaţi. Adevărata bunăstare şi creşterea economică durabilă sunt inseparabile.

Atunci când economia creşte, oamenii găsesc locuri de muncă. Şi românii nu trebuie să se confrunte cu niciun obstacol în a-şi valorifica potențialul creativ în scopul obţinerii bunăstării individuale şi naționale.

Economia ar fi mers mult mai bine dacă spiritul antreprenorial n-ar fi fost inhibat de mediul de afaceri ostil. Iar investiţiile, atât străine, cât şi autohtone, cresc doar când e asigurat un climat favorabil.

Investițiile contribuie la crearea şi întărirea clasei de mijloc, fără de care o Românie prosperă nu poate exista, mediul de afaceri prietenos stimulează întreprinderile mici şi mijlocii şi crearea de noi locuri de muncă.

Am identificat, cu ajutorul clasicilor, problemele-cheie, clasa mijlocie şi ce defecţiuni are redistribuirea. Şi mergem, mai departe, în America, pentru a vedea că în timpul mandatelor democratului Obama, redistribuirea s-a realizat, la fel ca în Europa, de la bogaţi şi clasa de mijloc către persoanele sărace, ce nu vor asigura niciodată dezvoltarea.

Ca să se adauge valoare, alocările ar fi trebuit să se facă prin clasa mijlocie, fiindcă aceasta e capabilă să economisească. Are acest exerciţiu. De ce e importantă economisirea? Fiindcă bunăstarea e direct proporţională cu volumul de capital investit pe locuitor. Şi de ce-s necesare investiţiile străine?

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani

Pentru că atunci când o ţară nu are suficient capital, de care depinde prosperitatea, singura variantă este să-l importe de la cei care l-au acumulat.

Iată, aşadar, la ce folosesc aceste noţiuni: clasă de mijloc – capital – investiţii.

Din păcate, în România, redistribuţionismul s-a manifestat în formele sale cele mai grave. Populismul sfidează din plin o clasă de mijloc ce are menirea să economisească, ţara să se dezvolte pe baza capitalului intern şi extern investit, pentru a atinge bunăstarea.

Dar în loc să-şi dea seama că economia a trecut printr-un amplu proces de dezinvestire în vremea lui Ceauşescu, conducătorii postcomunişti au decretat: Nu ne vindem ţara! Şi în locul punerii clasei de mijloc în prim-plan, şi a capitalului străin, a apărut inflaţia. Adică, populaţia nu a prosperat cu bani din exterior, ci a sărăcit, ca să se „fabrice” capitalişti în interior, denumiţi baroni locali.

Ei sunt - aflăm tot din clasici - grupurile de indivizi ce au obţinut rente prin intervenţiile statului, inconsecvenţă în reforme şi redistribuire.

Când era nevoie de stimularea creativităţii celor care, între timp, au migrat în străinătate pe cont propriu, persoană cu persoană, să caute investiţiile ce fi trebuit să asigure o rată de transfer corectă între profituri şi salarii.

Emigranţii sunt cei ce puteau face să avem o clasă de mijloc densă, dar care acum pleacă fără gând de întoarcere.