Cum ar putea muri PSD de cancer

La finele reuniunii cu liderii judeteni ai PSD, Adrian Nastase a declarat drept principala concluzie a celor noua ore de interventii nevoia de unitate a formatiunii pana mai ieri la conducerea statului. Afirmatia domniei-sale a fost confirmata de declaratiile facute presei de catre participanti.

FINAL FERICIT. Dupa intalnirea cu liderii de filiale, presedintele PSD, Adrian Nastase, a declarat ca acestia au venit cu ideile lor si au plecat cu "ale noastre"

Chiar si cei veniti la Bucuresti cu gandul de a propune aruncarea partidului in aer s-au marturisit adepti convinsi ai unitatii. Asadar, cel putin deocamdata, PSD nu se va sparge in bucati. Bucata Iliescu si bucata Nastase. Si, eventual, bucatica Mitrea. Pe unii, asta i-a dezamagit. Pe altii, i-a surprins. Si unii, si altii sunt intr-o tragica eroare.

Cei dezamagiti, deoarece asta ar insemna substituirea judecatii rece, de gheata in abordarea partidelor actuale, cu tresarirea sentimentala, ca sa nu-i spun hormonala. Partidele si politicienii trebuie sa fie insa pentru analist asemenea ramelor pentru zoolog. Le cercetezi fara a avea nici cea mai mica reactie la zeama care ti se lipeste de degete.

Cei surprinsi, deoarece demonstreaza ca nu cunosc legile minime dupa care functioneaza politica nu numai in Romania, dar si aiurea. Partidele se ghideaza dupa interese. Daca acestea cer fie si macar imaginea de unitate, orice cearta interna e inabusita din stadiul de samanta. Sa ne amintim ca PNL, un partid mult mai agitat interior decat PSD, s-a straduit sa fie unit in tot anul 2004, desi grupurile si grupuletele abia asteptau sa se ia de beregata. Asta, deoarece era un interes acut sa se pastreze unitatea. Sau macar imaginea de unitate. Legii interesului i s-ar supune si PSD. Ori, la ora actuala, pentru liderii formatiunii, interesul fundamental, vital chiar, e ca presa, noua putere, romanii sa perceapa o unitate de monolit.

S-a facut mare caz de afirmatia lui Adrian Nastase ca unii lideri judeteni au venit cu ideile lor si au plecat cu ideile altora. S-a manifestat un oarecare scepticism fata de adevarul acestor propozitii. Dupa opinia noastra, liderul PSD a spus adevarul. Reuniunea de la Bucuresti n-a fost cea a unui organism decizional al PSD. A fost o reuniune informala, prima intalnire a liderilor judeteni dupa scrutinul din decembrie 2004. Sunt sigur ca unii lideri judeteni au venit cu ideile lor. Ei sunt insa politicieni harsiti si nu fete de pension, care lesina cand le strang manuta transpirata amoros locotenentii chipesi si fara avere. Si-au evaluat rapid sansele de a mesteri o disidenta si si-au dat seama ca asta ar fi catastrofal. Mai mult, pe parcursul discutiilor au realizat ca e nevoie de unitate. Sau, poate, de imaginea de unitate. Putea fi altfel? Evident, nu.

Framantarile intr-un partid depind de prezent, si nu de trecut. Sub acest semn, e fantasmagorica teza potrivit careia rezultatul alegerilor ar trebui sa duca la seisme in PSD. Dupa patru ani de guvernare, nu lipsiti de scandaluri, de conflicte Guvern-Presedintie, PSD a obtinut un scor miraculos de bun. Scazand procentajul PUR (operatie strict formala, deoarece singur PUR n-ar fi obtinut 6%), formatiunea lui Adrian Nastase a avut un rezultat mai bun ca in 2000, egalandu-l pe cel al Aliantei D.A. Daca raportam acest scor la cel din 1996, cand a pierdut la o diferenta de 20% fata de Alianta CDR-PD, dar mai ales la traditia din fostele tari comuniste, PSD a repurtat un succes. Nici Adrian Nastase nu poate fi socotit un perdant. In campania electorala, domnia-sa a luat in piept toate acuzatiile aduse guvernarii PSD, ba chiar si acuzatiile aduse carierei postdecembriste a lui Ion Iliescu. In aceste conditii, el a fost invins cu doar 200.000 de voturi in plus de Traian Basescu, liderul Opozitiei, care n-a avut de infruntat povara nici unui trecut. Nu s-a suflat o vorba in presa si la televiziuni despre bilantul dezastruos al sederii sale la Primarie. Si cu atat mai putin despre enigmaticul sau trecut din anii anteriori lui decembrie 1989, cand, dupa propria marturisire, a avut misiuni pe care nu le-ar putea pomeni nici macar in Memorii.

Gratie votului extrem de echilibrat din 2004, in urma alegerilor locale, parlamentare si prezidentiale, PSD s-a pricopsit cu cel mai mare numar de primari, cel mai mare numar de parlamentari, cele mai multe presedintii de comisii, presedintii celor doua Camere, un mare numar de presedinti de consilii judetene. Oamenii partidului sunt in principalele institutii care depind de Parlament. E drept, PSD n-are Guvernul si Presedintia. Relatia Opozitie-Putere e insa mai echilibrata ca niciodata. Realitatea aceasta nu e insa abstracta. Ea inseamna posturi, privilegii, putere, pentru liderii centrali si judeteni ai PSD. Trebuie sa fii nebun sa provoci o scindare a partidului. Cine sa aiba curajul de a provoca o ruptura? Cineva care n-ar avea nimic de pierdut. Or, in PSD toti liderii au ceva de pierdut in cazul unei rupturi.

Si nu numai privilegiile, dar si averile. Si chiar si linistea. Liderii PSD au realizat rapid ca Traian Basescu si noua putere se vor da de ceasul mortii sa-i scoata din posturi nu numai pe ei, dar si pe toti cei numiti dupa 2001. Repetandu-i pe comunisti in 1945, pe CDR-isti in 1997, PD-istii, PNL-istii, PUR-istii, UDMR-istii par a fi uitat ca au fost votati pentru a rezolva problemele tarii, si nu pentru a-si capatui clientii politici, neamurile, amantele, servitoarele si soferii de noapte. Drept urmare, prin toate ministerele bate vant de scoatere a tuturor functionarilor din timpul regimului PSD si inlocuire a lor cu tutarii noului regim. Cumnata lui Adrian Nastase e data afara pentru ca e cumnata adversarului lui Traian Basescu din campania electorala. Presedintele ales, in schimb, isi pune la Arges, drept prefect, cumatrul. Capitalismului de cumetrie i-a luat locul democratia de cumetrie! Liviu Maior a fost numit ambasador in Canada de catre Ion Iliescu. Va fi dat afara pentru a o face ambasadorita pe amica lui Andrei Plesu, nefericita Elena Stefoi.

Mai devreme decat se asteptau, liderii PSD s-au trezit tarati in procese. Ion Iliescu a fost dat pe mana lui Dan Voinea, sinistrul procuror din procesul Ceausescu, magistratul dat drept exemplu in toate enciclopediile lumii de cum nu trebuie sa fie un reprezentant al Justitiei. Lui Adrian Nastase si lui Nicolae Vacaroiu li se pregatesc, la instigarea anticonstitutionala a lui Traian Basescu, debarcarea din functiile de presedinti ai Camerelor. Monica Macovei nu s-a sfiit sa-i indemne pe procurori sa-i tarasca prin anchete pe liderii PSD pentru faimoasele Stenograme.

Toate acestea i-au obligat si-i obliga pe liderii formatiunii, de la Ion Iliescu pana la Marian Oprisan, sa stranga randurile. Cel mai mic semnal de disensiuni interne, de pregatire a unei ruperi le apar ca o primejdie de moarte.

La nivelul tuturor liderilor PSD exista un sentiment clar ca partidul nu trebuie sa se scindeze. Inseamna asta ca PSD se va putea pregati cu indrazneala, cu viziune creatoare de batalia pentru castigarea alegerilor viitoare, fie ele la termen sau anticipate? Evident, nu.

PSD n-a clarificat si nu va clarifica usor chestiunea celor doi presedinti. Ion Iliescu n-a luat in calcul posibilitatea ca Adrian Nastase sa nu mearga la Cotroceni. Ca urmare, domnia-sa n-a fost pregatit sa renunte la sefia formatiunii. Si nici nu-i pregatit. Oricate combinatii de culise s-ar face, din cate-l stim, nu se va potoli. Va cauta sa conduca partidul. Indiferent ce pozitie oficiala va avea in cadrul formatiunii. Acest lucru va bloca dramatic orice proces de modernizare a partidului sau, mai precis, de minima organizare a acestuia in conditiile Opozitiei. Nicaieri in lume, dubla comanda n-a facut altceva decat sa paralizeze o institutie. Asa se va intampla si cu PSD. Chiar daca Ion Iliescu va accepta postul de presedinte onorific, liderul partidului, indiferent cine va fi acesta, se va izbi in toate masurile sale de autoritatea fostului presedinte. Admitand fie si ca Ion Iliescu nu va intreprinde nimic, multumindu-se sa stea constiincios la prezidiu sau chiar in sala, nemultumitii de masurile liderului PSD isi vor indrepta atentia spre Tatuc. E ca si cum, om la casa ta fiind, ar trebui sa-ti cresti copiii sub permanenta, sacaitoarea privire a Tatalui, care, in calitate de bunic, are propriile pareri (ferme, agresive) despre cum trebuie educata tanara generatie.

Pentru a face fata vitregiilor noului regim, PSD se va stradui sa evite a solutiona transant, barbateste chestiunea dublei comenzi. O slabiciune care va face partidul vulnerabil in batalia pentru a face fata linsajului total pe care-l pregatesc Traian Basescu si ai lui, in deplina sfidare a fagaduielilor anterioare ca ei nu vor proceda cu Opozitia asa cum a procedat cu ei Partidul-Stat. PSD nu va muri dintr-odata, prin aruncarea in aer. S-ar putea, in schimb, sa moara treptat. De cancer.