Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Haideţi să ne gândim ce era înainte de primăvara arabă? Nişte conducători nedemocratici ţineau sub control populaţia din Irak, Libia, Tunisia sau Egipt. Nu-şi lăsau cetăţenii să plece spre Europa. Era dictatură, dar nu război. Turcia era un membru de încredere al NATO, unde armata asigura caracterul laic al statului. Focoasele nucleare de la Incirlik erau în siguranţă.
Dar primăvara arabă s-a produs. Cine a avut de câştigat? Tripleta Merkel - Sarkozy - Berlusconi? Americanii? Noi, românii? Nu prea. Arabii nu mai stau în ţările lor, ca în vremea despoţilor, atunci când atentatele teroriste erau sporadice, ci atacurile sinucigaşe se succed cu repeziciune în Europa, iar Turcia persiflează “locomotiva” UE, Germania.
Oare asta şi-a dorit tripleta să destabilizeze ceva care cu greutate putea fi controlat, precum Libia, ce n-a fost niciodată un stat în adevăratul sens al cuvântului? E greu de crezut, nimeni nu vrea ca atentatele să se mute de la Bagdad şi Damasc, la München și Paris.
Mai bine am vedea că cea care are cele mai mari câştiguri de pe urma primăverii arabe şi a destabilizării UE e Rusia. Iar tripleta ce a urmărit interese meschine, personale şi de grup, ştergerea urmelor foloaselor materiale primite, poate să fie considerată responsabilă pentru sovietizarea Europei.
Din câte se observă, Erdogan funcţionează ca după manual în vederea preluării puterii absolute şi a desfiinţării statului laic, moştenit de la Atatürk, iar când ne uităm mai bine transpare şi cine îl învaţă paşii, cel care-l numeşte "dragul meu prieten": Vladimir Putin.
Dar întrebarea e de ce NATO priveşte cu pasivitate ceea ce se întâmplă în Turcia şi de ce se lasă fragilizat? Îşi dă seama că anglo-americanii, care reprezintă nucleul organizației, se pot apăra eficient doar dincolo de Canalul Mânecii?
Citește pe Antena3.ro
