Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rezultatele contradictorii fac în continuare deliciul campionatului. Câtă vreme voia întâmplării este suverană şi batjocoreşte orice tentativă de înşiruire logică a evenimentelor, comedia este asigurată.
O comedie potenţată până la delir de hornicarii ei, care de care mai îmbăţoşat de fudulie şi egală neghiobie. Ultima etapă a campionatului le concurează cu succes pe precedentele prin virajele spectaculoase ale neprevăzutului, prin rezultate făcute pe alocuri din întâmplări de tot hazul.
Dinamo a luat din nou caimacul nefăcutelor din fotbal. Câinii sărăcesc în clasament, dar se titularizează autoritar în cursa detronării lui Păcală. Ei au repetat la Urziceni colinda veselă de la Cluj. Dacă dinamoviştii ar fi înregistrat cele două rezultate de egalitate în turul campionatului, când jocul le era mai de infirmerie, puteai trece isprăvile cu pricina în contul reuşitei.
Dar acum, când Dinamo a luat faţa contracandidatelor la titlu prin jocul prestat, cele două egalităţi au semnificaţia repetenţiei neghioabe. Dacă nu ar fi gafat antologic, atât la Cluj, cât şi la Urziceni, Dinamo ar fi fost la ora actuală liderul la zi al clasamentului. Vinovaţii primari ai nereuşitei s-au aflat în terenul de joc. Nu mai discut despre ei pentru că, oricum, şi-au luat-o cu vârf şi îndesat.
Chiar prea îndesat. Chiar nesimţit de îndesat dacă am în vedere declaraţiile lui Cristi Borcea şi Vasile Turcu. Gafele conducătorilor dinamovişti sunt impardonabile. Fotbalul îl poate ridiculiza uneori pe fotbalist. Dar fotbalistului îi trece. În timp ce entorsele şi întinderile de ligamente produse de gimnastica minţii rămân definitive.
Meciul de la Urziceni nu i-a plesnit în soartă doar pe dinamovişti. Întâmplarea din Bărăgan l-a umplut de caimac şi pe Marian Iancu, cel apăsat de grija altuia de bunăvoie. Patronul Timişoarei s-a băgat în seamă înaintea meciului de la Urziceni cu un pronostic pricinos. A zis el, cu o mândră siguranţă de sine, că Unirea va câştiga în faţa lui Dinamo la o diferenţă de 3 goluri. Ratarea pronosticului de duminică l-a lovit în orgoliu şi în pricepere pe Marian Iancu, dar nu şi în interes.
Decontarea trufiei şi chestia cu interesul a venit abia luni. Când Politehnica a pierdut, pe teren propriu, meciul cu Vasluiul. Prilej de revanşă pentru dinamovişti. Prilej de tăcere scrâşnită pentru Marian Iancu.
Victoria Vasluiului nu l-a luxat în orgoliu doar pe Marian Iancu. Şi domnul Jakie Ionescu s-a acidentat în speranţe tocmai când privea peste gard în ograda Stelei şi la chinul acesteia de la Tg. Jiu. Zicea domnia sa că mediocritatea steliştilor i-a creat probleme de vizionare, că a schimbat canalul, că ce face Steaua n-are nici o legătură cu fotbalul. Mai apoi, într-o altă declaraţie, Jakie Ionescu a fost mai pe înţelesul său.
A zis că Timişoara n-are jucători, dar are echipă, în timp ce Steaua are jucători, dar n-are echipă. În traducere liberă, domnul Ionescu voia să spună că Stoichiţă nu e antrenor. Că antrenor este Sabău. L-a contrazis, prin rezultat, un alt stelist, din întâmplare prieten cu Stoichiţă, adică Marius Lăcătuş. Ne-am obişnuit să credem că trecerea anilor se întâmplă prin acumulare de experienţă şi exerciţiu al înţelepciunii. Că venerabilitatea este de cele mai multe ori apanajul unei anumite vârste. Şi n-aş vrea să cădem în adevărul celor care afirmă cu subînţeles: Fiecare vârstă cu problemele ei!
Citește pe Antena3.ro
