Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asadar, inca un mare semn de intrebare: potrivit acestui tablou, denumit 'Al ocuparii si al somajului', numarul salariatilor in Romania este de…6 milioane. De unde or fi iesit? Despre 4,5 milioane de salariati avem cunostinta din alte tablouri statistice. Sunt cei cu contracte de munca. Fie pe timp nedeterminat, fie temporare. Dar ceilalti?
La populatia activa se raporteaza intai si intai somajul. Daca ne comparam cu tarile europene cu rate ale somajului de 10-11 la suta, unele tinzand spre 20 la suta, rata noastra de 7,6 la suta de la sfarsitul trimestrului al doilea e mica. Daca luam insa ca reper rata naturala, care n-ar trebui sa depaseasca 4 la suta, e mare. Dar cum e masurat la noi somajul? La ce populatie activa e raportat numarul somerilor? Potrivit metodologiei, populatia activa cuprinde toate persoanele care furnizeaza forta de munca disponibila. Nu stim insa numarul acestor persoane.
Dar semnele de intrebare nu se opresc aici. In agricultura, sector vital al economiei romanesti, tabloul populatiei ocupate are si mai multe pete cenusii. Potrivit standardelor europene, e suficient ca o persoana sa fi fost inregistrata ca a lucrat 15 ore intr-o saptamana, la sapat ori la coasa, ca sa fie socotita 'ocupata'. La tara, desigur. In mediul urban, daca ai sapat un sant undeva sau ai tuns iarba intr-o gradina, o singura ora pe saptamana, fiind remunerat in bani ori in natura, gata, esti persoana 'ocupata'. Desi, mai degraba, esti persoana asistata social.
Problema cea mai spinoasa, din acest socant tablou al muncii, o constituie rata de ocupare. In planul general, luand in calcul populatia intre 20 si 64 de ani, rata in Romania este de 58 la suta. Mica, foarte mica. La departare de 12 puncte procentuale de tinta nationala de 70 la suta, stabilita potrivit Strategiei Europa 2020. Extinzand insa analiza pe categorii de varsta, vom vedea ca rata de ocupare pluteste in necunoscut, fiindca nu stim cu precizie cati romani sunt ocupati in tara si cati in campul muncii mondial.
O rata relativ buna, urcand chiar peste tinta nationala de 70 la suta din programul pentru 2020, o gasim la categoria de varsta de 25-54 de ani. Rata de ocupare, aici, este de 73,3 la suta. Mi-e teama insa ca, la aceasta grupa, ne impotmolim in cele mai mari aproximatii. Caci este firesc sa presupunem ca tocmai la aceasta categorie, incluzand persoane cu cea mai mare putere de munca si cu cea mai accentuata mobilitate, media e imbunatatita de… cei plecati afara. La polul opus, ne confruntam cu drama multora dintre persoanele cu varste cuprinse intre 55 si 64 de ani, de care angajatorii se cam feresc. Cine ajunge in somaj, la peste 55 de ani, cu greu mai gaseste un angajament. Si iata ca, la aceasta categorie, rata de ocupare este de numai…
39,3 la suta. Celelalte persoane, pana la 100 la suta, ce fac, cu ce se ocupa?
O prioritate pentru Romania este buna gospodarire a resurselor. Cand spunem gospodarire spunem: productie, consum, bani, banci, burse. O increngatura de stari, de energii, de cifre. La ce bun toate astea? Numai si numai ca oamenii sa ajunga la bunastare. Si cum in economie totul se cuantifica, totul se sintetizeaza in indici specifici, iata ca s-a ajuns si la indici care masoara bunastarea. Cei nominalizati de Eurostat, PIB-ul total, PIB-ul pe locuitor, puterea de cumparare a PIB-ului pe locuitor si puterea de cumparare pe locuitor fata de media europeana, sunt intre cei mai relevanti.
