'Nu te-ngrijora pentru ziua de maine, caci Domnul Dumnezeul tau stie ce ai nevoie si iti va da', ne spunea Iisus acum 2.000 de ani. Ceva din interiorul nostru 'asculta' cu intelegere aceasta propozitie, dar o alta parte din noi isi spune: 'Nu stie. Nu stie ce am nevoie! Daca ar sti, mi-ar umple contul imediat, mi-ar permite sa huzuresc, asa cum visez, sa castig la loterie, sa ma insor cu femeia cea mai frumoasa, ori sa castig Premiul Nobel. Daca Dumnezeu ar sti nevoile mele, mi-ar da acum bani de intretinere, m-ar face sanatos instantaneu sau – macar – m-ar scapa de durerile de spate', zice omul. Pentru ca Dumnezeu pare a sta acolo, in Ceruri, impasibil si fara griji, omul se chinuieste, se lamenteaza in suferinti si afirma iarasi: 'Dumnezeu nu stie ce am nevoie'...
Daca crezi ca Dumnezeu nu stie ce nevoi ai, devine adevarat. Daca spui ca El nu stie, prin puterea liberului arbitru El devine nestiutor. Nu stie ce nevoi ai. Prin ingrijorarea in sine iI spui Domnului: 'Da-te mai incolo, ca habar nu ai ce-mi trebuie! Uite, eu stiu clar ca imi lipseste cutare si cutare lucru, ca nimeni nu ma ajuta si nu primesc niciodata ce am nevoie, ce-mi doresc sau ce vreau'! Liberul arbitru functioneaza perfect. Esti liber sa te ingrijorezi, cum esti liber sa te lipsesti de griji si sa-ti amintesti ca ceea ce vede Dumnezeu ar putea fi 'trecutul, prezentul si viitorul tau la un loc'. Tu poti vedea doar o frantura, pe baza careia iti stabilesti o nevoie imediata. De acolo insa, din Infinitul sau, Dumnezeu vede intregul context. S-ar putea sa vada ca un cont prea gras in banca nu-ti face bine la caracter. Prea multi bani sau prea mult succes te-ar putea transforma intr-un criminal sau intr-o fiinta abjecta. S-ar putea ca Dumnezeu sa vada ca painea este tot ce ai nevoie pentru ziua de maine. Dumnezeu ar putea vedea viata ta in ansamblu, pe cand tu o vezi pe bucatele. Pentru ca tu vezi doar o fotografie dintr-un set intreg, nu inseamna ca ai acces la toata povestea. Si, pentru ca accesul la intreaga poveste nu este posibil, nu-ti ramane decat sa crezi ca 'Dumnezeu stie si iti va da', or sa crezi ca el nu stie si – prin aceasta – alegi sa te zbuciumi... De fapt, si daca el n-ar sti, dar tu ai prefera sa crezi ca stie, lucrurile s-ar simplifica dintr-un foc. Povestea ta ar deveni mai putin instabila, iar mintea ta mai putin antrenata in a gasi solutii care – adesea – nu-ti folosesc. Grija pentru viitor te face sa chiulesti din momentul in care imbratisezi o fiinta draga... Cand te plimbi prin trecut sau prin viitor, esti absent din prezent si aceasta inseamna ingrijorare.
Aceasta inseamna fuga din clipa in care se petrece viata ta cu adevarat. Fiecare moment de acum este real. Ingrijorarea te atentioneaza ca ai evadat din realitate. Si asa se face ca se poate sa ai in fata solutia pentru o problema, dar – pentru ca te ingrijorezi si te gandesti prea mult la ea, n-o poti vedea cu nici un chip... Pentru ca nu se poate sa vezi solutia acum cu o minte ingrijorata pentru maine... Asa ca este cu mult mai profitabil si inteligent sa crezi ca Dumnezeu 'stie', decat sa te convingi zi de zi de faptul ca 'tu stii'! Suferinta ar putea fi rodul credintei in puterea proprie. Cand pamantul pare ca-ti fuge de sub picioare, iti dai seama ca n-ai nici o putere si vezi cum piesele vietii se asaza pe unde nu ai gandit, fara sa intrebe cat te-ai ingrijorat, cat ai suferit ori cat ai transpirat. Aceasta iti demonstreaza stralucitor ca ar putea fi 'cineva care stie mai mult decat tine'. Si a carui putere trebuie privita cu luare aminte...