Daca ei nu ne vor…

De o vreme incoace, repetat, primim mesaje confuze in legatura cu viitorul nostru european. Unele centre de putere ale Uniunii Europene ne deschid porti, altele ni le inchid. Ar fi o imensa gafa sa fim opriti la bariera. Fiindca Romania, cu o piata de 22 de milioane de suflete, ar fi nevoita sa caute si sa gaseasca solutii de supravietuire in afara Uniunii.

De aici s-ar naste un vis urat pentru Piata Comuna a Europei. Dar asta-i problema lor. Problema noastra e alta: sa ne pregatim temeinic pentru integrare. Fie ca ne vor, fie ca nu ne vor. Pentru noi, solutia cea mai buna e Uniunea Europeana. E cea dintai carte pe care merita sa mizam. Suntem in 2004, am pierdut nenumarate trenuri, dar nu le-am pierdut pe toate. Pana in 2007, multe se pot schimba.

Totul e sa nu ne furam singuri caciula. Noua, romanilor, ne place sa spunem cu vadita mandrie: "Pe harta Europei, pozitia Romaniei este consolidata geografic, istoric si cultural". Dar oare comportamentul nostru economic isi are cumva izvoarele in cultura europeana? Desigur, nu. Dar poate ca, indreptandu-ne decisiv cu fata la Europa, vom reusi sa facem ce n-am facut cu fata la Romania: sa grabim restructurarea si sa deschidem culoar liber competitiei economice.
Poate ca Uniunea Europeana vrea acum sa ne caute nod in... trestie. Nu-i va fi greu. Sa accepta m insa pariul si sa vedem cum am putea sa-l castigam.

Va fi si un examen preliminar: la "Statul de drept". Daca vrem sa-l promovam, va fi nevoie ca politia sa invete codul manierelor elegante. Justitia sa invete codul onoarei. Parlamentul, Guvernul si judecatorii sa invete ca presa sta de paza la drapelul democratiei si nicidecum la drapelele puterilor in stat. Materii greu de pregatit fara somatii ale societatii civile. Daca s-ar porni un curent, slujit de preoti in biserici, de profesori in scoli, de ziare, reviste, radio si televiziune, de partide politice, de elitele societatii, am putea ajunge la liman. Dar mai e si coruptia. Problema cea mai grea. O problema complexa: politica, economica, juridica si morala. Transferul deciziilor, din cabinete in arenele pietei libere, ar fi prima conditie ca sa scapam in buna masura de coruptie.

Dar nu punem punct aici. Mai e si nevoia de a cladi, pe baza statului de drept, un stat al bunastarii. Filozofii vechii Grecii gandeau ca oamenii, inca inainte de a invata stiintele si filozofia, fara de care libertatea nu-i posibila, pentru ca ei vor privi fara sa vada si vor auzi fara sa inteleaga, au nevoie de case confortabile in care sa locuiasca, de hrana indestulatoare, de unelte de lucru, de conditii bune pentru o munca plina de roade. Nici azi lucrurile nu s-au schimbat si oamenii simt nevoia unei bunastari autentice, dublate de libertate, de democratie. Nu le vor avea daca statul nu va fi pregatit sa aiba grija de cetatenii lui. Sa aiba grija intr-un stil nou, propriu statului modern si nu celui paternalist sau dictatorial, fara sa-i sufoce, fara sa-i dadaceasca si, mai cu seama, fara sa-i colectivizeze. Dar antrenandu-i intr-o competitie apriga.