Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mark Twain povesteste in autobiografia sa ca odata s-a dus la biserica, la slujba. Dupa vreo zece minute s-a hotarat: 'Astazi o sa donez zece dolari. Preotul acesta e minunat, biserica trebuie ajutata'. S-a hotarat sa doneze zece dolari la sfarsitul slujbei. Dupa vreo zece minute s-a mai gandit si a ajuns la concluzia ca zece dolari erau prea mult: cinci ar fi fost indeajuns. Dupa inca zece minute a hotarat: 'Nu merita nici macar cinci dolari preotul asta'.
El nu mai asculta slujba, se gandea numai la bani. 'La sfarsitul slujbei –scrie el – ma hotarasem sa nu mai dau nici un ban. Iar cand preotul acela, care ma impresionase atat de mult, ajunsese langa mine si mi-a pus in fata cutia cu donatii, m-am gandit chiar sa iau ceva bani din cutie si sa fug din biserica'. Ocho comenteaza; 'Mintea este in continua miscare. Nu sta niciodata pe loc – este ca un torent. Daca te gandesti la ceva rau, asteapta putin. Daca astepti, nu vei mai putea face rau. Daca te gandesti sa faci ceva frumos, nu amana, actioneaza imediat, pentru ca mintea este in continua schimbare si peste cinci minute nu vei mai putea face ceea ce ti-ai dorit'.
Mintea e-n schimbare, mintea gandeste continuu si trece lesne de la un gand bun la unul rau, mintea curge, iar noi suntem aceia care alegem pe care dintre valurile ei ne asezam, pe unde plutim, noi alegem intre grau si neghina, intre gandul bun si cel rau, intre actiunea buna si cea rea. Totul este sa nu scapam valul, momentul gandului bun. Daca ti-a trecut prin minte sa dai 'zece dolari', actioneaza, asta-i ideea, caci mintea generoasa nu vietuieste la nesfarsit. Generozitatea e un gand in minte, dar si zgarcenia, si dorinta de a lua din 'cutia cu donatii' sunt la fel: ganduri care populeaza mintea, ganduri care trec, pur si simplu, ca niste calatori pe o strada oarecare. Un gand bun, neurmat de actiunea pe care-o sugereaza, e ca un val ce se sparge la mal: a venit si s-a retras. Dupa el se va intampla mereu altceva.
Dupa un gand bun se poate sa vina unul rau, apoi altul si mai rau. Ideea este aceea ca gandurile sunt impasibile, ele trec prin minte oricum. Intrebarea este: alegem noi sa actionam de indata ce a venit gandul bun si amanam actiunea sub impulsul gandului rau? Ne intelegem noi puterea de a alege si a actiona, decizia de a amana sau a lasa sa se stinga furia gandului rau sau, dimpotriva, actionam la manie, facem de indata raul si amanam binele?
Inteleptii spun ca acesta-i obiceiul nostru: amanam gandul bun si il aplicam automat pe cel rau. Sa nu mai amanam o idee buna, sa actionam imediat, asta am putea face constienti de puterea noastra de a alege si de caracterul schimbator al propriei minti. Ca si in cazul lui Mark Twain, in zece minute mintea e-n stare sa transforme un om minunat intr-o fiinta fara nici un merit sau in una care merita 'sa-i iei si banii'. Asta-i mintea, nu-i vina ei: in fluxul mintii curg toate impuritatile, ca si toate frumusetile. Nu mintea-i problema, ci acela ce alege din flux actiunea potrivita, adica noi. Sa mangaiem pe cineva daca simtim asta, sa amanam lovitura, daca gandul ne spune sa lovim. O alegere simpla, pe care o facem oricum, dar – de indata ce o vom face si constient, vom izbuti sa traim mai frumos, caci vom amana materializarea urateniei mentale si vom aduce in existenta frumusetea mintii.
Citește pe Antena3.ro
