Dacă tot la măna Rusiei, de ce nu direct in relaţii cu Rusia?!

De fapt, nu este vorba aici despre OMV in sine. Puţinele resurse de petrol şi gaze lăsate de Dumnezeu romănilor nu trebuiau date in concesiune nimănui. Acestea trebuiau să rămănă in exploatarea statului romăn. Nu erau suficiente, dar ofereau un spaţiu de manevră pentru statul romăn, intr-o perioadă extrem de complicată din punct de vedere energetic.

Recentele acorduri intre Gazprom şi OMV, prin care gigantul rus obţine participaţii masive la compania austriacă ce se ocupă de gestiunea distribuţiilor şi stocărilor de gaze pentru Europa, pun in lumină - neiertător, dar deloc neaşteptat - intreaga aiurelă ce a caracterizat, de fapt, politica Romăniei in domeniul energetic in ultimul deceniu. O improvizaţie costisitoare, pentru a nu spune mai degrabă că a fost vorba despre ţinte greşite şi mişcări potrivnice interesului romănesc.

Intr-o incercare neproductivă de a nu ne "lega" de Rusia, s-a umblat după cai verzi pe pereţi precum proiectele Nabucco sau Constanţa-Triest, aflate in vorbărie de vreo 10-15 ani, dar care s-ar părea că nu vor fi realizate niciodată, pentru că au impotrivirea netă a Rusiei şi nesusţinerea financiară a marilor companii petroliere americane. Pe aceeaşi linie, distribuţiile de gaze au fost date exclusiv unor companii occidentale, in loc de a se oferi măcar una din acestea Gazprom-ului, căci gazul care circulă in zonă este tot de la Gazprom. Rezultatul este pe potrivă. Romănia este in afara oricărui traseu al petrolului şi gazului din Caspica. Şi, mai rău, are interdicţie de a importa gaz de la Gazprom. Agreate in Romănia pentru acest import sunt companii ruseşti sau ruso-germane, care incasează pentru intermedierea unor hărtii comisoane colosale. Astfel că Romănia plăteşte cel mai scump din Europa gazele ce vin din Rusia, cu toate că este mai aproape de sursă pe traseu decăt toate ţările occidentale.

Romănia nu s-a uitat la ce se intămplă in jur şi in Europa. N-a luat aminte la politica Germaniei de cooperare strănsă cu Rusia in domeniul energetic şi parcă n-a văzut că atăt Austria, căt şi Ungaria au urmat Germania indeaproape. Rezultatul: proiectul unor depozite de gaze in Romănia este in aer, in timp ce prind viaţă depozitele de acest gen in Ungaria şi Austria.

Lovitura finală şi definitivă şi-a dat-o Romănia singură in jocul cărţii sale energetice, concesionăndu-şi către OMV puţinele resurse de petrol şi gaze pe care i le lăsase Dumnezeu. Şi, atenţie, să nu privim prin prisma OMV-ului de acum, care poate ajunge o divizie Gazprom! De fapt, nu este vorba aici despre OMV in sine. Puţinele resurse de petrol şi gaze lăsate de Dumnezeu romănilor nu trebuiau date in concesiune nimănui. Acestea trebuiau să rămănă in exploatarea statului romăn. Nu erau suficiente, dar ofereau un spaţiu de manevră pentru statul romăn, intr-o perioadă extrem de complicată din punct de vedere energetic. Constituiau aceste resurse un factor de securitate naţională! Ar fi de intrebat pe cei care au luat pe bombeu securitatea naţională a Romăniei ce ţară de pe continentul european - in perioada actuală, cănd fiecare nu ştie ce să mai inventeze ca să depindă mai puţin de importurile de gaze - şi-ar fi văndut altora resursele proprii?!

Oricum, pe un plan mai general, responsabilii de la Bucureşti n-au văzut ori s-au făcut că nu văd că amploarea şi agresivitatea expansiunii companiilor austriece in Centrul şi Estul Europei, inclusiv in Romănia, mai poat avea şi alte explicaţii decăt cele la vedere, şi anume că firme austriece sunt sau se oferă să fie folosite ca vectori ai fabuloaselor resurse financiare de care au ajuns să dispună firmele ruseşti. Se derulează, de fapt, sub ochii noştri o interesantă şi reciproc avantajoasă logodnă in care firme ruseşti pun la dispoziţie fonduri şi firme austriece credibilitatea sau, şi mai şi, paravanul impotriva resentimentelor de tip antirusesc, atăt de prezente in zonă. Rămăne o tulburătoare intrebare de ce n-am făcut tot ce am făcut direct in relaţie cu Rusia, dacă indirect tot la măna ei am ajuns?!

Acum insă, autorităţile de la Bucureşti pot dormi liniştite. Oricum nu mai este nimic de făcut. Ceea ce era de făcut a fost de mult. Nu s-a luat aminte cănd trebuia la ce trebuia, ba s-a acţionat chiar invers decăt ar fi fost poate necesar!