Dacă vom reuşi să organizăm consumul...

Sunt voci care susţin că actuala criză ar fi compromis piaţa, concurenţa, competitivitatea. Deşi compromisă a fost doar neputinţa de a fi reuşit, până acum, să fie puse în corelaţie, direct şi vizibil, aceste valori cu interesele adevărate ale oamenilor. E un fapt asupra căruia merită să reflectăm. O piaţă liberă, dar mai bine apărată de lăcomie şi nesăbuinţă prin reglementări înţelepte, rămâne soluţia optimă.

Marxiştii nu i-au iertat niciodată capitalismului evoluţia către ceea ce numim astăzi piaţa liberă. Fiindcă, în concepţia lor, piaţa liberă ar atrage lumea spre catastrofe, pe când o economie de stat i-ar da... lumina şi căldura de care are nevoie.

Sună frumos. Dar un frumos în sine, care se opu­ne realului, sărind din timpul şi din spaţiul în care se desfăşoară, în timpurile moderne, construcţia lumii. Economia de stat, comunistă, a acoperit o bună parte a planetei în secolul al XX-lea şi am vă­zut cu toţii ce a ieşit: 1) formele colective de organizare a muncii nu au adus mai multă productivitate; dimpotrivă, productivitatea a rămas în urmă; 2) proprietatea colectivă a devenit proprietatea nimănui – un imperiu al risipei, al dezinteresului, al relei gospodăriri; 3) împărţirea de către societate a roadelor muncii, după adunarea lor în "cazanul comun", nu avea cum să fie făcută în spiritul echităţii şi dreptăţii sociale; nu egalitatea, ci egalitarismul a dominat repartiţia, făcând din colectivism un sistem şi mai nedrept, şi mai inuman... Umanismul fiind doar vitrina doctrinară.

Marx murea în secolul trecut la Londra convins că vremea capitalismului a trecut. El i-a prevăzut sfârşitul, bazându-se tocmai pe această limită înrădăcinată în minţile capitaliştilor: că sunt predestinaţi să fie singuri în jurul mesei pline cu bucate, iar celorlalţi să li se arunce resturile. Mesajul lui Marx era limpede: capitalismul a organizat foarte bine creşterea producţiei, dar se va prăbuşi repede, pentru că nu este capabil să organizeze consumul. Marx avea dreptate, dar capitalismul i-a luat în seamă avertismentul. S-a înţeles că "societatea de producţie", în care mag­naţii sunt regi, şi-a epuizat resursele. Şi că finalul n-ar putea fi decât catastrofal. Din acest motiv s-a ajuns la un alt tip de societate - "societatea de consum" -, în care problema esenţială este tocmai organizarea consumului.

Pe baza consumului se dezvoltă o nouă economie. Consumatorul dobândeşte un rol nou. El nu mai este un simplu "punct fix" în jurul căruia se învârte economia. Consumatorul a devenit un factor dinamic, în neîncetată mişcare, în faţa căruia producătorul se vede nevoit să se plece. Din nefericire, însă, capitalismul n-a reuşit încă să valorifice optim şansa creşterii consumului. S-o valorifice nu în sensul creşterii profiturilor şi înmulţirii bonusurilor, ci în vederea întăririi rolului consumului de motor al dezvoltării societăţii. Mergând până la detalii cum este bunul-simţ al financiarilor, al producătorilor şi al consumatorilor.

Capitalismul, promotor al economiei de piaţă, rămâne totuşi răul cel mai mic între relele modele de organizare a lumii, cunoscute până în prezent. Fiindcă toate supapele acestui sistem – spre care nu idealurile umaniste ne împing, ci nevoile – sunt deschise spre eficienţă economică şi bunăstare. Valori la care nu se poate ajunge, cum bine se vede, decât prin "inumana" concurenţă. Şi, desigur, printr-o nouă organizare a consumului.