Dan Dumitrescu: Batista de pe ţambal nu poate acoperi şi chelia penală a fotbalului

A fost odată, hăt departe în timp, adică acum vreo două-trei săptămâni, un mare conflict mare între Mitică “Ligă” Dragomir şi Federaţia Naşu Sandu. Înfiretaţii fotbalului au fertilizat scandalurile publice cu tot bălegarul de care sunt ei capabili.

A fost odată, hăt departe în timp, adică acum vreo două-trei săptămâni, un mare conflict mare între Mitică “Ligă” Dragomir şi Federaţia Naşu Sandu. Înfiretaţii fotbalului au fertilizat scandalurile publice cu tot bălegarul de care sunt ei capabili. Şi sunt, nu glumă! Despre competenţă sau incompetenţă s-a vorbit mai puţin, fiindcă de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Hărnicuţii zoaielor şi-au asezonat în schimb discursurile cu acuzaţii despre fraude financiare şi licitaţii trucate, despre lăcomie şi pervertire, despre curve şi peşti, despre desfrâu şi impotenţe bahice. Protagoniştii slinului au troglodit din groapă-n groapă de mai că-ţi venea să crezi că la un moment dat îşi vor rupe gâtul pe proprie răspundere. Dar, din păcate, n-a fost să fie. Şi nici n-aveau cum să se încarce ei de Doamne fereşte! de vreme ce sunt antrenaţi de-o viaţă trăită în nemernicie.

Conferinţa de presă organizată de FRF în urmă cu ceva mai mult de-o săptămână, conferinţă de presă în cadrul căreia şi-a luat imaginea la purtare chiar şi maestrul manevrelor de culise Adalbert Kassai, a dat de veste Dragomirului că se intersectează periculos cu pisica neagră. Am scris atunci, când cei mai mulţi dintre comentatori considerau ieşirea la rampă a federalilor ca fiind descărnată de sens, că Dumitru Dragomir rămâne să joace cu soarele-n ochi (17 septembrie 2008) şi că războiul FRF-LPF se va rezolva la emisiunea “Iartă-mă” (18 septembrie 2008). Nu am crezut nici o secundă în ameninţările preşedintelui Ligii, cel care pretindea că pregăteşte un contraatac furibund dimpreună cu o armată de avocaţi. Nu mai strănut de mult la astfel de prafuri. Peţitoarea politică fusese refuzată de cotrocenişti, prescrierea faptelor are nevoie de timp liniştit în lupta cu ameninţările penale, umbra deasă a unor preşedinţi de cluburi nu mai asigură protecţia de altădată.

Scriam atunci că “aşii din mâneca lui Dragomir sunt tociţi. Mai poate vorbi el, eventual, de vreo deviere bahică a unuia dintre federali. Altfel spus, frecţie la picior de lemn. Pe de altă parte, de s-or decide şi alţii să apeleze la armele lui Dragomir, am putea afla că şi el s-a înfruptat din plăcerile lumeşti pe care acum le acuză. Nu vom avea, aşadar, victime de război. Doar mila mai poate acţiona”. Ceea ce a urmat a confirmat aşteptările. La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc o întâlnire de taină a nesfintei treimi din fotbal. Iar comunicatul de presă semnat de Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir consfinţeşte o pace jegoasă, o pace mai putredă decât regimul comunist. Simpla lecturare a respectivului document îmi provoacă greaţă. Textul pare plagiat din documentele programatice ale congreselor PCR. Musteşte de minciună, fariseism şi complicitate vinovată. Promisiunile de mai bine nu sunt de fapt decât o cruntă ameninţare a viitorului. Reţeta batistei pe ţambal funcţionează doar în cazul micilor potlogării. Ea nu poate acoperi chelia penală a fotbalului.