De ce nu-i Nutzy Udrea ca Miţa Biciclista

O blondă smochinită, cu faţa trasă de operaţii estetice, ascunzând fără să poată cele şapte decenii agitate lăsate în urmă. Aşa va fi  să fie portretul de la 2043 al celei care răspunde acum "prezent" la numele Elena Udrea. Ne-a anunţat că se va retrage din politică abia când va atinge vârsta la care s-a retras din branşă, după cu­noş­tinţele noastre, şi Miţa Biciclista. Nu ştiu ce-mi veni să asociez cele două nume! Să încerc totuşi să găsesc ase­mănări, deşi udriştii vor sări cu gura pe mine. Aşadar, Miţa Biciclista a fost o curtezană care înnebunea Bucureştiul pe la 1900. I-au căzut în mreje printre mulţi alţii pictorul Nicolae Grigorescu, poetul Octavian Goga, iar Regele Ferdinand i-a făcut cadou o casă superbă în Piaţa Amzei. Un ziarist care a fost refuzat la intrare i-a pus, din supărare, porecla devenită celebră – Miţa Biciclista, numele ei ade­vărat de Maria Mihăescu pier­zându-se în uitare.  La bătrâneţe, după 1945, îl punea pe ultimul soţ, un general în retragere, să cerşească, iar banii storşi din mila publică îi asi­gu­rau câte o ieşire – rară – la Athenee Palace. Un boier care scrie şi azi cu un condei acid, Neagu Djuvara, a ştam­pilat-o pe Miţa cu titlul lucrativ – curvă de lux.

Iată de ce nu văd asemănări multe cu Nutzy Udrea. Fata noastră (a partidelor PD, PDL) a făcut carieră nu pe bicicletă. Ea a muncit din greu la particular (facultatea), a făcut stagiatură la Cabinet (de avocaţi), a intrat în Barou după ce a avut o mână şi un picior scrântite, drept cauză de amânare a examenului. După asta însă a avut mult timp, toate oasele întregi până când iar şi-a tras un ghips când să meargă să-l viziteze pe Băsescu – pacientul cu noada la Viena.  S-a pozat pe bicicletă – poate de aici asemănarea cu Miţa – a dat startul la salvamari, a ţinut racheta în mână la Paris lângă Notre Dame, a schimbat ministerele, a ajuns în WikiLeaks, alături de Ritzi (motiv de păruială între dame de partid).

"Regele" nu a dăruit, ca Ferdinand, case, el dă ce poate da statul – funcţii adică. Pentru asta ai nevoie de siguranţă. Tupeul vine din gena de Pleşcoi, averea din parcări şi alte foloase. Ziariştii cei răi îi denigrează munca ei de ministreasă – cea mai bună din bociadă, o caută de fonduri europene, îi umblă prin stenograme, o bănuiesc de contacte nepotrivite cu afacerea Alro şi prietenii neexplicite cu băncile; cred despre ea că poate să ducă gondolele şi în pustiu, numai să poată cheltui miliardele pe care le are pe mână. Ar vrea şi n-ar vrea să fie primăreasă la Bucureşti. Ştie care-i  riscul dacă nu iese: o halesc buldogii din PDL cu băseşti cu tot. Ea vizează ca până în 2043 să poată să atingă Palatul Cotroceni. Poate chiar în 2014. Îl ştie din interior, dar una e să repartizezi hârtiile preşedintelui, şi alta să fii chiar preşedinte. Ca Evita Peron, ca Imelda Marcos sau alte muieri care au prins trenul. Ştiindu-i ambiţiile, îi mai dau câteva nume de femei cu visuri de mărire maximă în politică, ale căror biografii pot fi uşor găsite. Elena Ceauşescu şi Elena Lupescu nu mai au secrete cred pentru Nutzy, aspi­ran­ta noastră la Cotroceni. Au sfârşit-o însă nu prea grozav. Raisa Gor­baciova doar l-a ghidonat pe păm­­pă­lăul de bărbat’su şi au eşuat îm­preună în proiect. La ruşi, Hruş­ciov a vrut să-şi impună amanta, pe Fur­ţe­va în Biroul Politic dar n-a reuşit să o menţină decât ca ministru la Cultură. Eva Braun, Clara Petacci, au fost prea devotate şi au sfârşit lângă de­monii lor iubiţi – Hitler şi Mussolini.

Pentru Nutzy, care vrea să sară de anvergura strict locală a Miţei Biciclista, îi trebuie modele de succes. Nu de genţi, nu de ţoale. Modele de femei care au rupt omenirea în fi­guri – Ecaterina cea Mare, Cleopatra, Regina Victoria. Astea, da! Sunt pe măsura ei. Nu suntem noi însă de anvergura visurilor sale. Lenuţei nu ambiţiile, nu planurile îi lipsesc. Ea a greşit ţara. E prea strâmtă, prea săracă şi, din păcate, prea proastă ca să o înţeleagă.

Noi, ăştia, pleava, o acceptăm pe Miţa Biciclista şi o respingem pe Nutzy Udrea. De ce, mă, tonţilor? Stai să fie gata Catedrala Neamului şi să vedem cine va fi primul pe co­vorul vişiniu! Amin!