Visul nemuririi, spulberat de știință. Care este durata maximă de viață?

Un nou studiu, realizat de cercetători de la Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo din Rusia, arată că organismul uman are o limită naturală a longevității, impusă de acumularea inevitabilă a mutațiilor ADN.

Potrivit cercetării, publicate în revista npj Aging, chiar și în scenariul ideal, în care toate celelalte mecanisme ale îmbătrânirii ar putea fi controlate, oamenii nu ar putea trăi la nesfârșit. Simulările matematice indică o durată maximă de viață cuprinsă între 146 și 194 de ani, în funcție de modelul utilizat.

Mutațiile ADN, limita biologică a longevității

Cercetătorii au analizat impactul mutațiilor somatice – modificări ale ADN-ului care apar pe parcursul vieții, pe măsură ce celulele se divid. Deși organismul repară majoritatea acestor erori, procesul nu este perfect, iar mutațiile se acumulează în timp.

Chiar și în situația în care boli grave, precum cancerul, afecțiunile cardiovasculare sau demența ar putea fi prevenite complet, aceste modificări genetice ar continua să afecteze funcționarea celulelor și, implicit, a organismului.

Biologul Dmitrii Kriukov și echipa sa au creat un model matematic pentru a estima cât de mult influențează aceste mutații durata vieții, independent de ceilalți factori ai îmbătrânirii.

O limită teoretică, nu o predicție

Autorii subliniază că rezultatele nu reprezintă o estimare a speranței de viață din viitor, ci un exercițiu teoretic menit să înțeleagă mai bine rolul mutațiilor ADN în procesul de îmbătrânire.

În scenariul analizat, durata mediană de viață ar varia între 146 și 194 de ani. Însă nici cele mai optimiste calcule nu indică posibilitatea unei vieți fără sfârșit.

„Aceasta este o estimare matematică, nu o demonstrație experimentală”, precizează autorii studiului, care susțin că mutațiile somatice devin cu adevărat problematice atunci când acționează împreună cu celelalte mecanisme ale îmbătrânirii.

Citește și Test de longevitate: 2 abilități simple care arată cât de mult vei trăi

Cele mai vulnerabile organe

Studiul arată că nu toate țesuturile organismului îmbătrânesc în același ritm. Organe precum pielea sau ficatul își pot înlocui constant celulele, ceea ce le oferă o capacitate mai mare de regenerare.

În schimb, celulele inimii și ale creierului sunt foarte puțin regenerabile și acumulează mutații pe tot parcursul vieții. Tocmai aceste organe par să stabilească limita biologică a longevității umane.

Îmbătrânirea are mai multe cauze

Rezultatele susțin ideea că mutațiile ADN nu sunt singura explicație pentru procesul de îmbătrânire. Dacă acestea, luate separat, ar permite teoretic o durată de viață de aproximativ 150-190 de ani, iar oamenii trăiesc mult mai puțin, înseamnă că și alte mecanisme biologice contribuie la degradarea organismului, potrivit sciencealert.com.

Cercetătorii consideră că viitoarele studii vor trebui să analizeze împreună toate procesele implicate în îmbătrânire pentru a construi un model complet al longevității umane și pentru a identifica cele mai eficiente direcții de cercetare în domeniul terapiilor anti-îmbătrânire.